Generalul viu al armatei moarte

Se conturează din ce în ce mai clar o despărțire de aparent veșnicul Victor Ponta, momentan ajuns pacient mâncător de kebab cu rotula în pioneze, având în vedere că generalul Oprea e premier interimar, iar Rovana Plumb (generăleasă și ea?!) e președinte interimar PSD.

Ne vine greu să credem că după ce-și termină sejurul turcesc all inclusive, Ponta revine ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, reluându-și funcțiile, dar și proteza cu colți din sertarele puterii guvernamentale. Va fi greu totuși, copoii DNA amușină pe la uși zăvorâte cu cifru până mai ieri, așa că ruleta turcească nu pare mai norocoasă decât cea rusească, de undeva glonțul tot va veni.

Tentația e de-a răsufla uşurați și pe undeva e normal, că doar suntem aproape să scăpăm de o pacoste, însă de fiecare dată se pare că trebuie să plătim un preț mare. Așa că am ajuns inevitabil la acest inconturnabil general Oprea, care are toate datele de-a ocupa rolul de râie politică intratabilă. Practic, nu se mai poate face politică la nivel înalt, nu se mai poate conduce țara, nu mai există stabilitate macro-economică, siguranță în politica externă și în justiție, fără acest general de intendență, care, scos puțin din aerul solemn de purtător al epoleților interesului național, pare a fi genul de om care nu crede decât în ciorba de burtă.

mitica_popescu,_un_ipingescu_de_neuitat

Ne promite de pe acum că va conduce guvernul ca un militar, ne-a spus nu demult că UNPR e o structură militarizată în sensul bun al cuvântului, aflăm apoi că vrea să atingă un milion de membri de partid. Cam multă armată pentru o formațiune cu uniforme mâncate de molii. Mișcarea Legionară (tot militarizată politic) avea un milion de membri la zece ani de la înființare, așa că nu prea îl vedem în stare pe acest Nae Ipingescu, cu mundirul și raisonul la el, capabil de o asemenea perfomanță. De fapt, rolul acesta de raisonneur de tip Nae Ipingescu îl joacă „onorabilul”, pentru fiecare jupân Dumitrache al politichiei românești, care îi iese în cale.

Dar e bine să ne depărtăm de Caragiale, pentru că există riscul deriziunii vesele și să medităm la situația critică în care am ajuns, și anume necesitatea continuă de-a apela la generalul Oprea, care pare a fi devenit o dependență greu de tratat. Momentan, are și un culoar favorabil dat de vidul de autoritate din PSD, iar degringolada marelui partid va continua. Din Ponta și Ghiță vor țâșni în continuare doar acuze și probe cu conturi și extorcări bugetare, de vor vedea și alegătorii lor adeverită vorba lui Fidel Castro, idolul eunucului de la curtea sultanului Erdogan, și anume că au votat, în loc de social-democrați, social-depravați.

Dar să nu ne alegem noi pe cap cu un naționalist-depravat, cum este acest general politruc. Ce film politic urmează oare să vedem? Pentru ce trebuie să ne pregătim popcornul pe care nu l-a mai mâncat Victor Ponta? „Un glonte pentru general”, „Noaptea generalilor” sau ne-am pricopsit cu „Generalul armatei moarte”? El are patru stele, toate norocoase, noi parcă avem una și e mereu vai de ea.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/generalul-viu-al-armatei-moarte-155008.html#rate_article224

Dacă-i cal, să tragă, dacă-i parlamentar, să încaseze

Adevărații urmași ai minerilor din iunie 1990, de la mult rememorata  și  puțin elucidata  Mineriadă, de către justiție, sunt membrii  Parlamentului, care rămân un pericol pentru justiție și statul de drept și o sursă de noi și noi  privilegii.  Suferind mai toți de sindromul persoanei speciale, tipic pentru orice prost cu funcție mai mare decât capul lui, evident că s-au dedulcit la pensii speciale.

De  aici  înainte le vor fi suficiente trei mandate, adică 12 ani, ca să aibă garantați 1000 de euro  pensie. Dar asta nu înseamnă că dacă ai trecut prin Parlament și ai stat doar  un mandat, ai făcut-o degeaba. Pentru cei care te-au votat va fi degeaba, dar pentru tine va fi suficient ca să primești  1.600 de lei, iar dacă mai pariezi  pe încă un mandat  e simplu, pui suma de 1600  pe o cotă de doi și dă doar 3100, că se mai deduc impozite și la jocurile de noroc.  Doar  că acesta nu e un pariu cinstit, ci e genul acela de pariu pe care îl fac blătuitorii, și-n care se merge sigur la câștig.

Putem  lua și cazul  maximal  pentru o mai bună ilustrare a acestui privilegiu. Bunăoară,  exemplul  unuia  care între 38 și 50 de ani este parlamentar, pe acesta îl va durea în pensia specială de cât  a contribuit până la vârsta la care a ajuns parlamentar și de ce contribuții va mai avea până la 65, practic se poate pensiona anticipat pentru că oricum pensia normală nu e generoasă în România.

Desigur, am luat cazul unui amărât de provincie care din cărător de tașcă ajunge și el să doarmă la cușetă  spre  București.  Pentru mulți însă,  această  pensie  de 1000  de euro  se va adăuga la afacerile în derulare și la alte acumulări oneroase. Totul ca oamenii să poată la nevoie să se opereze în străinătate, să-și facă sejururi de lux, iar în paralel să facă  pe maidanezii  tv dornici de încăierare sau să plânga de mila unor numere abstracte și fictive de susținători, gen 7,4 milioane. Nu, nu e pentru ei mia de euro,  pentru ei era doar injecția cu ură și manipulare antibăsistă pentru a putea  dărâma justiția în 2012. Probabil că altfel vor purcede la noi atacuri la adresa Curții Constituționale, DNA, cu buzunarele îngrășate.

Până atunci,  de departe cea mai solidă  justificare a acestei decizii vine de la deputatul  PSD, Manolache, finul lui Ponta (cine altcineva!) : „Nu putem să punem egalitate între un demnitar şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic”. Ipochimenul invocă ca argument răspunderea demnitarului, dar ne întrebăm, care răspundere? Eventual cea penală de care  fug  toți  ca oile din calea lupului. Însă meșterul Manolache, care ne-ar zidi pe toți, are dreptate,  medicii  doar operează,  muncitorii  muncesc, caii  trag și doar parlamentarii votează pentru a-și umple buzunarele.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/daca-i-cal-sa-traga-daca-i-parlamentar-sa-incaseze-154849.html

Dezmembrarea maşinăriei copilotului

Votul de la 16 noiembrie își așteaptă consecința de mai bine de șase luni. Cu toate acestea, căderea lui Ponta nu e atât de iminentă pe cât o lasă să se întrevadă agitația momentului.

Încă are în spate o majoritate penală care să-l susțină și împotriva cererii DNA, dar și pentru conservarea la guvernare. Rămâne lovitura la capitolul imagine, unde am putea asista la o dezmembrare piesă cu piesă a acestei mașinării a minciunii și a corupției. Problema este că această denunțare cu documente, dovezi, nu prea își are locul în presa mainstream. Aproape toate televiziunile mari îl apără sau pun batista pe țambal. Cap de creion prost ascuţit de la Antena 3  se pupă-n bot cu cap de porc de la B1 tv.

Acum ne dăm seama că aceste televiziuni care au distrus presa românească vor trebui să cadă, odată cu patronii care le-au finanțat din banii furați de la stat. Jurnaliștii adevărați au fost marginalizați sau fac tușa pentru acoperiții din sistem care au ocupat prim-planul. Doar prin justiție putem avea o presă liberă și un mediu politic și de afaceri corect, fără monopoluri și oligarhi. E clar că altă soluție nu există, votul politic la patru ani n-a adus nicio schimbare de esență, doar așteptăm ca răul cel mare să devină mic peste patru ani și să-l votăm din nou. Numai pe calea reformelor, a legii și a instituțiilor sancționate în caz de abuz, putem să mai avem o șansă.

În același timp, se acoperă de penibil cei care clamează ritos lovitura de stat, fapt care la noi riscă să devină un lucru la fel de banal ca o pană de cauciuc. Cu alte cuvinte, justiția să aștepte până își termină Ponta mandatul, adică exact de ce era acuzată, că nu se ia de cei aflați la putere. Nemaivorbind de invocarea sfințeniei votului, care nu trebuie deranjat de acțiunile DNA și a Parlamentului ca simbol al democrației, devenit, din păcate, adevărat simbol al hoției.

În replică, Ponta grăbește votul pentru încuviințarea urmăririi penale și pentru moțiunea de cenzură, pentru că știe că are șanse mari să fie salvat și-n felul acesta capătă un argument în fața tăvălugului pornit asupra sa. Va putea poza ca premier păstrat prin proceduri democratice în funcție, iar mai apoi va continua atacul la justiție.

Dar chiar dacă zarurile nu sunt încă aruncate, cursa acestui copilot devenit pilot orb de țară trebuie să se încheie. E limpede că el reprezintă o mafie fără chip și nume publice, care va suferi în final o lovitură cruntă. Să sperăm că nu ne vom ocupa mai apoi cu stingerea incendiilor lăsate de copilotul, care doar la liră n-a cântat, dar ca mitomanie şi inconştienţă l-a egalat pe Nero.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/dezmembrarea-masinariei-copilotului-154561.html