Nicio loază fără diplomă la bază

România confirmă, încă o dată, că este ţara în care e mai bine să nu faci nimic, pentru că aşa nu vei deranja pe nimeni şi nici nu te vor pizmui ceilalţi pentru realizările tale. Bacalaureatul de pomină, de anul acesta, confirmă acest fapt. Un ministru al Educaţiei, vine în sfârşit, după atâţia ani, şi ia nişte măsuri simple şi eficiente prin care aduce evaluarea elevilor la cote rezonabile de corectitudine. Dovedind în felul acesta că pentru a fi un bun ministru nu-ţi trebuie decât voinţă de-a face, nu trebuie să fii o eminenţă cenuşie. Însă oricât ai încerca să iei taurul de coarne, nu e suficient în România pentru a putea fi susţinut, ba dimpotrivă îţi atrage oprobriul duşmanilor politici. Până la un punct, poate fi înţeles şi contextul ostil al adversităţii politice, însă, în momentul în care aceasta periclitează interesul naţional, se cheamă nesimţire politică, nu competiţie.

O bună mostră în acest sens o reprezintă propunerea fostului ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, care vrea, nici mai mult, nici mai puţin, accederea picaţilor la bac în universităţi, unde să aibă parte de un an, chipurile, pregătitor, după care să-şi dea şi oamenii bacul. Cu alte cuvinte, universităţile să facă bine să pregătească şi elevii pentru bacalaureat pe lângă predarea învăţăturii academice. Toate acestea pentru a nu fi lăsaţi în şomaj, de aceea statul să cheltuie mai bine bani cu anul pregătitor, decât cu şomajul, ne mai spune tanti Cati. Ca şi cum statul român are obligaţia de-a face din învăţământul academic o instituţie de asistenţă socială. Nemaivorbind de faptul că acei absolvenţi pot să-şi găsească şi locuri de muncă după şomaj, chiar dacă sunt nişte joburi mai de jos. Deci până aici s-a ajuns în România, încât şcoala a devenit un fel de adăpost care te fereşte de muncă. Acesta este sensul învăţământului românesc pentru cea, poreclită deloc greşit, Abramburica. Şi chiar dacă vorbim de şomaj, cuvânt cu inflexiuni tenebroase, tot nu poate fi asta soluţia, să-i băgăm cu propteală în şcoli ca să le mai amânăm şomajul. Vom avea şomeri cu diplomă care nici măcar nu vor mai accepta să muncească orice, pentru că, vezi doamne, vor fi intrat în rândurile intelectualilor, dar ei nu vor şti mai mult decât că Ana are mere. Practic s-ar relua producţia pe banda rulantă a diplomelor. În acest sens, reacţia ministrului Funeriu a fost promptă sesizând exact pericolul reactivării fabricilor de diplome. În replică la aceasta, purtătoarea de cordeluţă a decis să-l acţioneze în judecată pentru această afirmaţie, pe ministrul Funeriu. Fără comentarii!

Dar după ce ne-a spus de şomaj, ilustra ministeriabilă vine cu o altă explicaţie fabuloasă, de un populism prostesc până la greaţă, şi anume aceea că e mai bine aşa pentru elevi decât să-i lăsăm pradă etnobotanicelor. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs, dar când te gândeşti că această năzbâtie e spusă de un fost ministru al Educaţiei, te cruceşti. De data aceasta, diriginta cu cordeluţă confundă instituţia de învăţământ cu clinicile de dezintoxicare. Ce mai încolo, încoace, nici nu ne dăm noi seama ce rău a făcut acest bacalaureat elevilor, iată îi va duce spre pierzanie, şomaj şi etnobotanice!

Toată această campanie electorală prost jucată este totuşi de natură îngrijorătoare. În felul acesta, România, dacă va continua să fie prada unor populisme şi a unor interese de partid, va da cu capu-n gard la nesfârşit. Dar nu-i nimic, că vom sta mereu cu capu-n gard şi cu foştii miniştri pe post de mari analişti, care vor veni şi după ani şi ani, aşa cum fac conducătorii anilor 90, acum, să ne spună unde s-a greşit, ce trebuia făcut şi tot aşa.

Revenind la doamna cu pricina, care a mai condus ministerul Educaţiei, acum pare a fi iar în pole position pentru o nouă asemenea funcţie. Totuşi, câtă incompetenţă politică să ai, ca după ce ai pierdut de două ori alegerile să crezi că e suficient să stai şi să aştepţi erodarea puterii ca tu să-i iei locul cu aceleaşi figuri perdante, ţinute în conservă?

http://crisana.ro/stiri/controverse-23/nicio-loaza-fara-diploma-la-baza-114969.html#rate_article

Partidul „Totul împotriva ţării”

Iniţiativa justă a ministrului Învăţământului de a stopa comerţul cu diplome neautorizate a Universităţii Spiru Haret era cât pe ce să se transforme într-un demers aproape eroic. Ceea ce avea valoare de normalitate, de reparaţie risca să pară un act de curaj. Nu mai e cazul de eroism, pentru că partidul a intervenit la timp şi a corectat gestul îndrăzneţ al doamnei ministru.

Doamna Andronescu a cedat în cele din urmă, arătând totuşi că, dincolo de îndrăzneala de care a dat dovadă, îşi merită locul în fostul partid unic.

Totuşi, opinia publică îi datorează ceva doamnei Andronescu. Faptul că a nesocotit priorităţile partidului a scos la suprafaţă mizeria politică, care acoperă orice instituţie din ţara aceasta. Mulţi vor spune: Păi ce, nu se ştia că e aşa? Da, se ştia, doar că una e să ştii că există ceva şi alta este să şi vezi în faţa ta acel ceva. E o diferenţă. Şi simplul fapt că un mecanism uniform, aproape perfect, ca al PSD-ului are fisuri e un lucru îmbucurător. Sunt semne de slăbiciune democratică binevenite. Din păcate, ele sunt corectate la timp şi fără drept de apel. Tovarăşul de CAP Mircea Geoană a ieşit pe mirişte rapid pentru a faulta galopul justiţiar în care pornise Ecaterina Andronescu. Au ieşit la înaintare şi preaînvăţaţii Vanghelie şi Oprişan, nici şeful statului nu s-a lăsat mai prejos, completând corul puterii dornice de a pune capacul pe acest caz, care, rezolvat, ar fi putut aduce mari deservicii electorale tuturor. Este vorba de sutele de mii de studenţi dimpreună cu familiile lor, ca să nu mai vorbim de marea masă de absolvenţi de la alte universităţi particulare aflate în aceeaşi ilegalitate, care ar fi putut urma la rând. Pagubele electorale ar fi fost uriaşe. Aşa, rahatul se bagă sub covor, iar viitorii Vanghelie şi Oprişan pe care-i lansează pe piaţă Spiru Haret au tot drumul în faţă.

De remarcat că, după ce doamna Andronescu a pus capul între umeri şi a revenit în bancă precum o şcolăriţă spăşită, dirigintele Geoană a înmuiat vorba, asigurându-ne tovărăşeşte că va exista sprijin în continuare pentru rezolvarea situaţiei. Probabil că a fost iertată doar după ce a promis că nu va mai face. Adevărul este că preocupările doamnei ministru nu sunt demne de onoarea electorală a partidului. În loc să se îmbrace în uniforma roşie şi să urce pe podiumuri ca să-l combată vestimentar pe „nazistul” Mazăre, dânsei îi arde de aplicat legea. Von Mazăre n-are nicio treabă, îl doare la diplomă de toate. Acestea sunt personajele cu adevărat profitabile pentru un partid, Mazăre, Udrea, adevărate maimuţe electorale care nu ratează niciun bâlci, nu miniştri care caută să schimbe cu adevărat ceva. Să cauţi să aplici legea lovind o caracatiţă mafiotă este un act contrar oricăror interese de partid. Mai mult a făcut Mazăre pentru partidul socialist îmbrăcând uniforma nazistă decât doamna Andronescu cu taiorul ei serios.

Un lucru este foarte clar, în România partidul e mai important decât ţara şi ajunge să fie chiar împotriva ei. Dacă pe vremuri a existat un partid, Totul pentru Ţară, acum am putea spune că vorbim de partide a căror deviză pare a fi totul împotriva ţării.

 http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/partidul-totul-impotriva-tarii–81939.html