Arhive lunare pentru august 2015

Proprietari de țară

Momentul pe care îl traversează administrația politică a României e dătător măcar de perplexitate, dacă nu de revoltă, atât de hipertrofiată la nivel civic. Dincolo de măsurile fiscale binevenite pentru mediul antreprenorial, vedem un corn al abundenței bugetare pe care nu-l bănuiam.

Deși au tot fost pomenite măsurile darnice, ele au devenit un cârnat care se lungește acum spre a ajunge la cât mai multe guri. Merită enumerate pentru a vedea mai bine cum arată acest pomelnic al pomenilor. S-a început cu pensiile speciale pentru militari, funcționari parlamentari și diplomați, evident a existat un consens politic deplin. A urmat apoi creșterea deșănțată a salariilor pentru 69 de înalți demnitari, în frunte cu șeful statului, premierul, consilierii prezidențiali și șefii serviciilor secrete. Odată pornit, bulgărele nu s-a mai oprit. Simțind palida opoziție publică, și-au scuipat țărănește în palme și s-au năpustit spre recolta mănoasă (taxele cetățenilor), astfel că, de la începutul lui iulie, s-au majorat cu 70% salariile funcționarilor Guvernului și Administrației Prezidențiale. Ulterior, s-au mai dat bani pentru servicii și pentru bugetul Președinției, care e mai mult în balon în jurul lumii, dar din păcate tot în balon e și când nu se deplasează.

Drept răsplată că n-au cârtit față de aceste îmbuibări li se promite și bugetarilor o majorare treptată de 70%. Ea este la fel de riscantă ca și cele de dinainte, chiar dacă nu poate egala privilegiile castei conducătoare, care și-a majorat dintr-un singur foc și cu 350%. Marea înfruptare e la nivel de sus, iar când vom da din nou în gard, peste un an sau doi, tăierile vor fi resimțite mai dureros tot de bugetarul de rând, pe când casta conducătoare nu va resimți semnificativ niște mici ajustări ale propriilor venituri, pe care oricum le va decide doar ca să pară solidară de formă.

Nu în ultimul rand, aflăm din statistici că siguranța și ordinea publică cheltuie 6,3% din buget, în timp ce în UE media este de 3,7%. În acest sens unii consideră că e mai bine că acum ne conduc instituțiile de forță, chiar dacă democrația are puțin de suferit, pentru că doar așa putea fi politicul dresat, știut fiind că atunci când a fost de capul lui a fost un dezmăț total. Dar e doar o iluzie că cele două sunt despărțite, mai ales că vedem că multe din funcțiile cheie în stat sunt și după 25 de ani tot în mâna vechilor securiști.

Revenind la acest dezmăț bugetar, el este și mai inoportun decât cel din perioada lui Tăriceanu, când măcar a existat un boom economic al economiei mondiale. Nimeni, cât de cât responsabil, nu-și permite acum, în lume, cheltuieli hazardate, dar probabil că unii mizează pe repetarea scenariului 2010, prin care, dacă o să-i livrezi din nou românului ură și propagandă din televizor, numai bine se va îmbulzi la urne ca la sfintele moaște. Suntem condamnați să rămânem o turmă tributară pomenilor politice și religioase, cu o țară care e proprietatea celor mult votați.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/proprietari-de-ara-156395.html

Românul s-a născut securist

Îmi face o silă tot mai mare să mai public articole în presă. În primul rând pentru că n-am înghițit o bibliotecă, ca să fiu coleg cu securiștii de presă. Sunt majoritari, că scriu pe politic sau chiar când mai bagă analize pompoase. Ei sunt scriitori, analiști interni și externi (conform binomului) și psihologii poporului. Tot securiștii din presă ne cheamă o dată la patru ani, ca să votăm candidații securiști acoperiți. Trăiască Democrația!

Marile noastre servicii care se lăudau cu reformarea lor sub oblăduirea NATO sunt conduse prin filialele județene, după mărturia unor  ofițeri în rezervă, de foști ofițeri ai securității ceaușiste.

Dar ce dovadă mai bună vreți că i-am păcălit cu NATO lor cu tot, când la aniversarea a 25 de ani a SRI, alături de directorii postdecembriști, este prezent oficial, Iulian Vlad, ultimul șef al securității comuniste.

A se slăbi cu patriotism-securismul, când vine vorba de cei care au jefuit aceasta țară și înainte de 89, și pe rupte după aceea.

Au presa, politica, mediul economic, casa regală (fără majuscule majestuoase) și stați liniștiți că și curvele tot ale lor sunt.

Tot mai puțină democrație

Privind la consensul clasei politice de a-și umfla veniturile nemeritat, ne dăm seama că României îi mai trebuia un președinte jucător, care să dea bobârnace derapajelor produse de sistem.

Din păcate, românii, în loc să-și dorească să pună sistemul cu botul pe labe, s-au luptat cu un personaj demonizat de propagandă, care începuse să deranjeze prea mult sistemul. Asta denotă lipsa de simț democratic a nației noastre, care adoră protecția de sistem în dauna unei societăți civile cât mai libere. Iar la acest moment, România e mai controlată ca oricând de sistem, care dirijează o societate vlăguită civic.

Când politicienii se înțeleg între ei e mult mai rău pentru democrație decât atunci când există diferențe de substanță. Consensul pozitiv de tip coaliție de uniune națională sau sub cupola interesului național, cum ne și ilustrează generalul doctor Oprea, e doar un mare cârnat cu fasole, bun de mâncat de 1 decembrie.

Deocamdată, rezultatul acestui consens sunt salariile mărite recent și pentru funcționarii guvernului și ai președinției, după cele date înalt demnitarilor, plus pensiile pentru foștii milițieni, securiști, militari și revoluționarii de revelion de tip Arșinel. Până și ideea măririi salariilor bugetarilor de rând cu 70% e o nebunie care ne va costa la un moment dat. Marele liberal Tăriceanu a mărit aparatul de stat cu 500.000 de angajați, astfel că acest mamut este de fapt miza partidelor la noi. Cu un aparat bugetar subțiat și partidele și-ar subția semnificativ rândurile. Acesta e motivul pentru care sunt îngroșate rândurile partidelor, începând cu cei tineri, nu că ar avea aceștia minime cunoștințe de politică sau voința de-a face ceva. De fapt, toți vor să fie răsplătiți cu un loc de muncă în aparatul bugetar, partidele funcționând ca niște agenții de recrutare. Traseul e unul lipsit de sinuozități, de la participat la paranghelii de partid, așa-zise evenimente, la împărțit pliante și lipit afișe, până la aciuarea pe lângă un șefuleț, unde-și fac ucenicia într-ale jongleriilor de sistem.

Rezultatul acestor fenomene e că avem tot mai puține zone libere în societate, de aici pasivitatea civică față de aceste privilegii nerușinate pe care și le acordă clasa politică. Am ajuns o populație care mai poate fi adunată doar de distracția unor festivaluri și concerte de tip industria muzicală și de moaște unde mai pot fi văzute ultimele manifestări de unitate, precum cea recentă cu leșinul solidar a șaizeci de babe. Acesta e maximum de risc civic la care mai suntem dispuși, măcar în democrația originală a lui Ion Iliescu, cineva mai era dispus să-și riște țeasta în fața unei bâte de miner.

Cu o presă centrală controlată, cu instituții de forță necontrolate, un mediu antreprenorial batjocorit și partide stat, putem spune că ne îndreptăm spre un prizonierat pe termen lung în această democrație de carton.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/tot-mai-pu-ina-democra-ie-156249.html#rate_article

Legiferarea falsei memorii

Inițiativa legislativă de la noi nu pregetă în a ne surprinde din ce în ce mai neplăcut. Când nu vor lefuri dublate pentru ora și jumătate la care se reduce ziua de muncă a unui parlamentar, aleșii neamului atacă cu sfertodoctismul de rigoare și subiecte istorico-culturale.

Asta pentru că încă n-am ajuns la legi bizare, precum cea din statul Kentucky, SUA, unde nu ai voie să vopseşti o raţă în albastru şi să o oferi spre vânzare decât dacă vrei să vinzi şase rațe albastre în acelaşi timp. La noi ar trebui adaptată legea la cioara vopsită, care e vândută și multiplicată fără număr. Sau mai potrivită ar fi o lege din Argentina care interzice paturile cu saltea din pene, motivația fiind descurajarea lenei.

Cu siguranță, viitorul Parlament va avea timp berechet pentru a alcătui legi excentrice, mai ales dacă își vor ridica lefurile la 9.000 de lei pe lună. Până atunci vedem cum intră în vigoare o lege menită să părtinească memoria istorică: Legea 217/2015 prin care sunt condamnate simbolurile fasciste, legionare. Doar că fiind lipsită de nuanțe aruncă implicit blamul și asupra unor personalități culturale sau eroi ai rezistenței anticomuniste care au avut tangență cu aceste mișcări.

În acest sens nu au întârziat să apară din partea celor care și-au dat girul pentru această lege, argumente de un cinism deplorabil. Alexandru Florian, fiul unui comisar ideologic sovietic, director general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, consideră că Mircea Vulcănescu și Nichifor Crainic merită ținuți laINDEX în baza unor condamnări date de justiția bolșevică. Îi putem trece pe lista neagră și pe Noica, Cioran, Eliade, a căror blamare în anumite medii de poliție intelectuala occidentală a produs mereu jubilație unor impotenți academico-culturali de la noi, condamnați la resentimente provinciale. Nu în ultimul rând va fi lezată memoria unui erou al rezistenței anticomuniste din munți, Ion Gavrilă Ogoranu.

Legea este evident proastă, iar dacă ne uităm la inițiatorii ei nu ne mai mirăm deloc. Unul dintre ei este fostul consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, care a trebuit să plece de la Cotroceni pentru că este anchetat de DNA pentru o mită de 170.000 deEURO , iar celălalt este fantoma somnambulă, Crin Antonescu. Acest pokerist mahmur nici măcar n-a catadicsit să se prezinte la Parlament pentru forma finală a legii. Pe mâinile acestui inconștient stau legile în România, cel care arunca în aer statul de drept în 2012. În tot acest timp se dau pensii speciale pentru foștii milițieni, torționari și securiști, asta dacă tot e să vorbim despre reparații morale până la capăt.

Dar nu ne mai miră nimic de la acest Parlament ajuns la 11% cotă de încredere, cea mai scăzută din Europa, care după ce și-a dat pensii speciale vrea și salarii dublate, iar după ce a „legiferat fărădelegea” de atâtea ori, acum legiferează și trunchierea memoriei istorice.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/legiferarea-falsei-memorii-156078.html#rate_article