Democraţia noastră găunoasă

În preajma acestor alegeri prezidenţiale se conturează un noncombat al dreptei, care e poate şi o dare în vileag a unei imposturi care a definit aceste forţe, venite mereu la putere cu elanuri reformiste, dar sfârşind de fiecare dată în clientelă politică, baronet, racile pesediste pe care le puneau la zid.

E adevărat că au mai existat şi lideri de dreapta veritabili, rarisimi, dar care n-au fost urmaţi de partidele lor. Asta pentru că partidele de dreapta au fost pe acelaşi calapod şi cu aceeaşi faună cu cei pe care-i atacau, doar sigla şi discursul erau ademenitoare. Cea mai bună dovadă este că foşti premieri de dreapta sunt azi în barca PSD, Ciorbea şi Tăriceanu, iar partidele aşa-zise de dreapta au mers pe blat cu PSD-ul, nu de puţine ori.

Cu toate acestea, electoratul de dreapta e chemat din patru în patru ani sub îndemnul luptei împotriva restauraţiei. De 25 de ani trăim cu teama că ne întoarcem înapoi. E jalnic dacă după un sfert de veac noi suntem tot la cotitură. Dreapta reformistă a câştigat de prea multe ori, vânturând spaima hidrei pesediste, ca apoi totul să o ia din acelaşi loc, al luptei pentru democraţie. Aproape că ne întoarcem mereu, politic, la anul electoral 1996, ceea ce arată cât de puţin am evoluat.

Sistemul corupt şi antidemocratic nu este deranjat în străfundul său. E lăsat să prospere şi atunci când nu se află la primele butoane, iar când sistemul porneşte să atace toată puterea suntem chemaţi pompieristic să mergem să stingem focul în urna rece a democraţiei. De prea mult timp durează acest serial, al cărui scenariu e bătător la ochi.

Dar chiar şi aşa stând lucrurile, adică mai mult necurate, decât curate, eterna luptă pentru bruma de democraţie pare a fi pierdută. Pentru asta s-a luptat mereu împotriva PSD, pentru bruma de democraţie, nu mai mult. Acum, lâncezeala candidaţilor de dreapta e scuturată, din când în când, doar de voci din societatea civilă care trag semnalul de alarmă. Atunci, cu glas fals, vin să spună şi ei că suntem în pericol.

E interesant de ştiut de ce avem parte de prima demobilizare a dreptei în faţa stângii, după 1990. Se vorbeşte prea mult de blat, ca să fie doar asta. Să fie şi o anumită protecţie date de UE şi NATO, cum că nimic ireversibil nu se mai poate produce? Poate vom afla după alegeri, poate va fi târziu, dar cert e că până şi oamenii par a se fi săturat de răul cel mai mic. Răul cel mai mic poate fi o soluţie de moment, tranzitorie spre un mai bine, dar pe termen lung el cheamă înapoi răul cel mare. Nu se poate întreţine la nesfârşit răul cel mai mic.

Cei care îşi pun speranţele în comunicatele Ambasadelor şi-n UE, având senzaţia că democraţia se poate sprijini doar pe asta, îşi pierd vremea. Băieţii au văzut cu cine au de-a face, suntem o carte deschisă pentru ei. Şi tot ei ştiu că în ţări de genul acesta nu se poate mai mult, aşa că ne-au cerut măcar o sumară abluţiune. Grav e că uneori n-o facem nici pe asta şi răspândim miasme prin toată Europa.

http://www.crisana.ro/stiri/externe-3/confruntarile-din-estul-ucrainei-morti-si-raniti-148417.html#rate_article

Detembelizarea

Ultimele prestaţii ale marelui mitoman şi plagiator, personaj cu reale porniri totalitare, care nu ezită să-şi arate dragostea faţă de Partidul Comunist Chinez, sunt dătătoare de fiori reci pentru tot ce înseamnă democraţie.

Pe cât de dezastruos e bilanţul guvernamental, pe atât de bogată e campania de lovituri date democraţiei. Întâi de toate, bilanţul guvernamental este o sumă de rateuri. De la eşecul în privatizările Oltchim și CFR Marfă, la anularea datoriei care revenea României, în negocierile cu Kazmunaigaz şi până la ratarea unor proiecte ca revizuirea Constituţiei, descentralizare, autostrăzi, spaţiul Schengen sau locuri de muncă, totul ne arată un fiasco pe linie.

În acelaşi timp, zilele săptămânii s-au tot înnegrit sub asaltul asupra statului de drept. De la marţea neagră la joia neagră, totul promite în viitor, o săptămână neagră perpetuă pentru democraţia românească.

Loviturile curg în cascadă. Mai nou, s-a dat liber la migrat primari pe centura politicii, în dispreţul legii. Deşi nu are habar de nazism, compară mandatele lui Traian Băsescu cu nazismul. O declaraţie care ridiculizează Holocaustul, nu este prima, şi amicul Şova are antecedente. Cu toate acestea, naziştii erau cei care au demolat instituţiile statului democratic. Dar când te joci cu maşinuţele la birou, faci pe copilotul şi te dai cu barca la inundaţii, e clar că nu mai ai timp să pui mâna pe o carte.

Nu de deliranta denazificare are nevoie ţara, ci de o detembelizare, având în vedere intoxicarea pe care au produs-o aceşti doi ani de propagandă guvernamentală şi nu de guvernare, însoţită de lungii ani de mizerii securistice ale infractorului Dan Voiculescu, dejectate prin tunul său mediatic.

Mulţi români nemulţumiţi au căzut pradă acestei manipulări gigantice, întinsă pe ani de zile. Probabil că unii s-au trezit, dându-şi seama că ei o duc tot mai prost, iar cei pe care i-au adus la putere vor să nu mai fie controlaţi de justiţie, pentru a fura ca-n vremurile bune, când nu bătea nimeni la uşă.

În disperarea de a acapara toată puterea, pesediştii se folosesc de cele mai joase categorii sociale, oameni fără discernământ, primitivi intoxicaţi de alcool, doar pentru a smulge cât mai multe voturi, ca ulterior să folosească puterea împotriva clasei active, cei care i-ar putea deranja. Măsura de a-i răsturna pe cei fără BAC direct pe băncile facultăţilor se înscrie tot în această politică de binefacere pentru cei fără merite.

Strategia e simplă, îi luăm pe cei dependenţi şi incompetenţi de partea noastră, aruncându-le o ciozvârtă şi barăm formarea unei clase de mijloc de către populaţia activă, pentru că ei ne-ar mătura de la putere. Să se înmulţească cei cu salariul minim pe economie, sclavii perfecţi.

Această gaşcă de penali politici e conştientă că democraţia adevărată limitează puterea şi averea. Un adevărat pericol pentru ei, motiv pentru care detestă din străfunduri democraţia. Au demonstrat că n-au limite, iar în această toamnă vor să dea lovitura finală.

Dacă românii nu vor reacţiona la această ameninţare, mergând la vot, atunci loc pentru scuze şi justificări tardive nu va mai fi. Pentru că de un lucru nu pot fi acuzaţi Ponta şi ai săi, că n-au jucat cu cărţile pe faţă. Practicile şi intenţiile lor politice sunt clare. Ei sunt acoperiţi din punctul acesta de vedere, dar cetăţenii abulici şi pasivi nu, fiindcă au fost suficiente duşuri reci pentru a se produce deşteptarea civică.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/detembelizarea-148047.html