Ceea ce a răsunat din gura celui de-al 45- lea președinte al Americii, cu prilejul investirii oficiale, a fost mult diferit de discursul oficial al unui politician de sistem. Noua viziune spre care vrea să întoarcă America, e de fapt mai vechea viziune, America clasică, creștină, conservatoare, dar totuși tolerantă față de alte rase, etnii, în pofida a ceea ce afirmă apostolii politically correct.
Dincolo de promisiunile care vor fi mau mult sau mai puțin onorate, mai relevant mi s-a părut tonul optimist și îndrăzneț, care e de fapt chintesența spiritului american. Așa ceva nu vom găsi niciodată la un politician român, care în afară de a plânge fals pe umărul poporului și de-a se solidariza ipocrit cu cei năpăstuiți, bucuros în același timp că nu le împărtășește soarta, nu transmite nici un impuls mobilizator. Dacă există un discurs mobilizator al politicienilor români, acela e unul negativ, de asmuțare a electoratului captiv împotriva dușmanilor de interese.
Însă acest fapt are rădăcini înfipte profund în inconștientul nostru colectiv. Până și românul simplu crede că dacă secretă un discurs demobilizator, demotivant, pesimist, va paraliza voința celor din jur și astfel el le-o va putea lua înainte. Acest subterfugiu de care e foarte mândru, pentru ca-l face să se creadă băiat deștept, dezvăluie de fapt frica de competiție. El nu-și dorește să intre în întrecere, în care fiecare evoluează pe culoarul său. Dacă s-ar putea să-i facă pe ceilalți prin orice mijloace să abandoneze, iar el să câștige la masa verde, ar fi situația ideală. Când nu se întâmplă așa și e nevoit să participe, va face tot posibilul să trișeze și să trucheze concursul. Rezultatul colectiv al acestei șmecherii ieftine e o țară necompetitivă în toate domeniile ei. America reprezintă taman exemplul diametral opus. Acolo nimeni nu fuge de competiție, ba dimpotrivă, discursul stimulativ se regăsește chiar la baza societății. Astfel apare emulația, fiecare încercând să dea ce are mai bun pe culoarul său, fără să se dedice exclusiv sabotării concurentului. Această emulație generală duce inevitabil la beneficii colective.
Pentru românul laș și șmecher, ideal e să obții ceva în viață doar prin manipularea celorlalți. Iar asta se face cel mai bine demotivând și slăbind voința indivizilor. De asta Romania n-a fost niciodată cu adevărat mare, iar un slogan de genul, Make Romania Great Again, nu va exista niciodată la noi.
Ciprian Blidaru 