Ne-au stins lumina…!

Aşa auzi mai nou zicând câte un comentator de sport de pe la noi, atunci când pierdem, ne-au stins lumina. Oricum sună mult mai bine decât celebra, de acum, e o pâine bună de mâncat într-o anumită zonă a terenului, de-ţi vine să te uiţi dacă iarba e numai bună pentru picnic. Dar dacă aceşti inovatori ai limbii, comentatorii de sport, şutează câte o metaforă, iată că sunt unii pentru care vorba ne-au stins lumina are o semnificaţie mult mai întunecoasă decât pare la prima vedere.

Iată ce spun membrii mişcării „TimeZoneJump 2009 Hungary”, pornită de jurnaliştii de la Index.hu, cel mai mare portal de ştiri din Ungaria: „Suntem un grup de maghiari săturaţi de zilele de iarnă scurte, de întuneric şi de depresiile cauzate de acesta. Vrem ca Ungaria să devină o ţară mai bună, mai luminoasă, o ţară în care să fie mult mai plăcut să trăieşti. Vrem acest lucru acum.” „Ţara ar trebui să schimbe fusul orar, de la GMT+1, la un altul mult mai prietenos şi mai luminos, GMT+2”. Guvernul maghiar a primit deja o petiţie semnată de sute de persoane care solicită trecerea la un fus orar similar cu al României. Semnatarii petiţiei continuă: „Scopul nostru este să mutăm Ungaria într-un fus orar care este împărţit momentan de naţiuni bogate şi vesele, precum Finlanda, Grecia, România, Ucraina şi Israel. Lăsaţi Ungaria să redevină ţara însorită care era înainte de a se inventa fusurile orare”.

Care este scopul acestui demers? Să scadă rata sinuciderilor. Conform statisticilor, Ungaria are una dintre cele mai mari rate de sinucigaşi din lume (27 de suiciduri la 100.000 de persoane), situându-se pe poziţia a cincea într-un top mondial, după Lituania (42), Rusia (38), Belarus (35) şi Kazakhstan (28). Psihologii spun că întunericul favorizează consumul de alcool şi duce la depresii. Nu e şi cazul nostru, noi, românii, de abia aşteptăm să se stingă lumina să putem bea, la noi întunericul e sursă de bucurie, la fel şi pentru politicieni, care pe întuneric semnează cel mai bine actele de corupţie. Interesant este şi faptul că autorii petiţiei ne trec pe noi, românii, în categoria ţărilor vesele şi bogate. Acum, e drept că veseli suntem, dar, deşi avem mai mult soare, asta nu ne încălzeşte cu nimic buzunarele. Poate că demersul acesta va inspira şi campania candidaţilor noştri. Mircea Geoană chiar ar putea ataşa la vechea sa promisiune de a da 25.000 de euro românilor de afară pentru a se întoarce în ţară şi o oră în plus de lumină, că doar lumina vine de la răsărit.

Revenind la întunecaţii vecini, cine ştie dacă nu cumva, în spatele luptei contra întunericului, stă de fapt nevoia bărbatului ungur de-a scăpa din braţele de cleşte fierbinte ale unguroaicelor iabraşe, ce înroşesc nopţile lungi ale pustei. Nu e uşor nici pentru bieţii maghiari cu consoarte nesătule, cu întuneric şi cu palinka, noroc că Ardealul e aproape şi le mai luminează din când în când speranţa unei vieţi fericite. Poate de aceea şi caută un fus orar similar cu cel românesc pentru a se adapta luminii româneşti. Tranziţia de la întuneric la lumină la care visează maghiarul de rând pare totuşi un deziderat mai uşor de atins decât autonomia Ţinutului Secuiesc. De fapt, după ce li se va lua vălul întunericului prematur lăsat, suntem convinşi că ungurii se vor trezi iluminaţi şi senini din coşmarul întunecos al autonomiei care le bântuie nopţile ca o stafie aurită de epoleţii uniformei horthyste. Cu toate acestea, nerecunoscătoare lui Edison şi cu viaţa la ciclul seral, preotesele lui Attila ar putea să ne stingă şi nouă lumina. Ar fi o problemă pentru ursul românesc care a ajuns să mănânce din conservă, pentru că nici româncele nu sunt mulţumite în ţara lor şi-şi caută de multe ori echilibrul „politic” între bazaruri şi moschei, aşa că un atac ovarian maghiar ar putea lăsa bietul urs românesc şi fără coadă şi fără bârlog. Vom putea spune atunci cu vocea ascuţită, alături de Emil Grădinescu, ne-au stins lumina!

http://crisana.ro/stiri/controverse-23/ne-au-stins-lumina–86412.html

Canicula politică

* În cadrul şedinţei grupului comun al Verzilor şi Alianţei Libere Europene (ALE) din Parlamentul European, europastorul Laszlo Tokes a făcut următoarea declaraţie: „Suntem la fel de preţioşi şi ameninţaţi cu dispariţia ca ursul brun. Noi, secuii, ceangăii, suntem la fel de importanţi ca moţii din Roşia Montană. Trebuie să protejăm şi omul, comunităţile umane şi naţionalităţile. (…). Preşedinţia UE e asigurată de ieri de Franţa, Sperăm că va fi de bun augur faptul că preşedintele Sarkozy şi-a propus să facă o prioritate din combaterea periclitării mediului. Sperăm în protecţia pădurilor. Sperăm că Franţa îşi va reevalua politica comunitară în materie de drepturi ale minorităţilor”. Ţinem să-l asigurăm pe pezevenghiul episcop că ursul românesc, care de două mii de ani dansează, nu numai că nu e pe cale de dispariţie, dar specia sa se îmbunătăţeşte şi se virilizează de la o generaţie la alta. Dacă abia acum şi-a dat seama Laszlo Tokes, că specia sa e pe cale de dispariţie, totul e pierdut pentru el, pentru că e mult prea târziu ca să se mai poată face ceva pentru regenerarea stirpei sale. Legat de protecţia pădurilor, de asta s-a ocupat conaţionalul său, Attila Verestoy, care le-a protejat de alţii, dar nu şi de el însuşi. Acesta a avut grijă să facă scândură pădurile din Harghita şi Covasna. Scândura suntem convinşi că e bine protejată, aşa că Tokes poate liniştit să-şi plimbe ursul brun, care i-a mai rămas, prin Europa.

* Joaca de-a disidenţa la români nu mai e ceva nou pentru nimeni. Cel mai recent „disident” deconspirat e Emanuel Valeriu, ziarist, colaborator al postului de radio Europa Liberă şi fost director al Televiziunii române la începutul anilor 90. Sub numele de cod Epure, acesta se folosea de colaborarea cu Europa Liberă pentru a face note informative către Securitate. Activitatea sa ca turnător a fost una lungă şi prodigioasă. Din 1967 până în 1986, a fost colaboratorul Direcţiei I din cadrul ramurii interne a Securităţii, iar din 1986 până în 1989 a trecut sub comanda Centrului de Informaţii Externe, aripa externă. Interesant este faptul că imediat după 1990, Emanuel Valeriu a trecut de partea regimului Iliescu, atacând Europa Liberă. Plecând de la cazul acesta şi al nenumăraţilor boieri securişti sau intelighenţi, acum prooccidentali, ieri turnători ordinari, putem lesne afirma că, indiferent câte deconspirări de acest gen vor mai fi făcute, un lucru este clar ca lumina zilei: în România ceauşistă n-a existat nici măcar o umbră de disidenţă. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici poate că starea de fapt n-ar fi atât de condamnabilă, însă ele au mers mai departe, degenerând într-o mascaradă a disidenţei, o adevărată escrocherie naţională. În ritmul acesta al dezvăluirilor şocante, nu este exclus ca într-o bună zi să aflăm că şi membri ai CNSAS-ului, care au lucrat la deconspirarea turnătorilor, au fost ei înşişi turnători. Dincolo de toate, putem spune fără şovăire că escrocii de ieri au urmaşi pe măsură în escrocii zilei de azi, iar marele poet avea mare dreptate: „Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi şi nouă toate…”

* Pentru că suntem deja în sezon estival, bârfele mondene încep să abunde, nemaivorbind de faptul că vedetuţele noastre apar, rând pe rând, pozate la plajă pe litoralul românesc. Una dintre apariţiile feminine în politica ultimilor ani este Mioara Mantale, fost prefect al Capitalei. De când nu mai este prefect, Mantale a devenit subiect pentru tabloide, care în fiecare săptămână o prezintă într-o altă companie masculină. Promovată în politică de către un prost armean, după cum zicea preşedintele ţării, doamna Mantale s-a oprit din ascensiunea ei politică şi se pare că acum lucrează la palmaresul cuceririlor sale în rândul bărbaţilor. Mioara Mantale este un exemplu de reuşită în politică pe căi specific feminine. Fostul prefect al Capitalei a reuşit să ne arate tuturor că vorba românească, ce are sula cu prefectura, nu este întotdeauna valabilă. Mioara Mantale ne-a demonstrat tuturor că între cele două poate să există o legătură, ceea ce nu e puţin lucru, aşa că îi urăm succes şi promitem că nu ne vom mai uita să vedem cine mai intră şi mai iese de sub mantaua sa.

 http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/canicula-politica-61559.html