Arhive etichetă pentru Corectitudinea politica

Fața hidoasă a Americii

Uneori, anumite evenimente aparent minore devoalează mai mult din mentalitatea și cultura unei societăți, decât nesfârșite teorii sociologice. Așa s-a întâmplat și cu incidentul provocat de Serena Williams, care a arătat din nou că regulile nu sunt pentru ea. Regulile sunt pentru albi, bărbați, heterosexuali și încă chiar reguli dure.  Neștiind să piardă, s-a transformat în victima unui arbitru (bărbat alb) care a îndrăznit să o penalizeze conform regulamentului,  degenerând apoi într-o țigăneala isterică de țoapă agresivă demnă de miticii noștri.  Nu i-a mai păsat că strică succesul niponei ingenue capabilă de un tenis aproape perfect și de-o conduită plină de modestie și bun simț.

Iar acum, marea vedetă mondială acuză că e victima sexismului și că va lupta pentru drepturi egale între sexe. Feminismul nu mai luptă demult pentru drepturi egale, ci în primul rând pentru privilegii și discriminare. O dovadă relevantă în acest sens e faptul că efortul și calitatea tenisului masculin, deși sunt superioare celui din circuitul feminin, sunt răsplătite în mod egal cu acesta, ceea ce reprezintă o nedreptate flagrantă.

Dar Serena nu e singură în acest peisaj. În spatele ei erau tribunele amețitoare ale arenei Arthur Ashe, care țipau și urlau în favoarea celei pe care Darwin ar fi fost încântat să o întâlnească, pentru că ar fi considerat-o veriga intermediară lipsă din lanțul evolutiv, ceea ce i-ar fi protejat  teoria evoluționistă de multe contestări. Atmosfera creată de spectatori a fost demnă de arena din Giulești, aceștia reușind să strice și festivitatea de premiere și făcând-o pe tânăra japoneză să izbucnească în lacrimi.

Acesta e spectacolul de la New York,  orașul supranumit și big apple, care arată de multe ori că nu e altceva decât un măr mare și putred. Legat de arenă, doar prostul gust americănesc obsedat de gigantism putea crea un monstru metalic cu un teren, care de sus se vede ca o prăpastie, și cu tribune care de la jumătatea lor superioară sunt complet inutile privitului de tenis, (se mai văd doar puncte și linii), dar probabil numai bune îngurgitării de burgeri și cola, precum și declanșării de onomatopee.

Cât privește rasismul pe care-l poartă în geanta  sa cu rachete și pe care-l servește de fiecare dată când are ocazia în fața cui se ivește,  să nu uităm că tatăl Williams o făcea acum 21 de ani pe jucătoarea noastră, Irina Spârlea, ”curcan mare și alb”. Imaginați-vă să-i spună acum cineva Serenei, deși mai corect ar fi, învolburatei, că e un ”curcan mare și negru”! La care unii adaugă de mulți ani și cuvântul dopat, comparând-o cu cât e de injectată carnea de curcan. Bănuielile sunt deja vecine cu certitudinea în ceea ce privește curățenia sportivă a americancei. Toate acestea sunt întărite de un episod recent în care dizgrațioasa făptură nu a permis comisiei anti-doping să-i recolteze probe. Nu i s-a întâmplat nimic. În felul acesta poate continua să alerge pe teren ca o huidumă, aducând a bucătăreasa din Tom și Jerry, dintr-o parte într-alta a terenului, de parcă ar fugi să ia capacul de pe oală.

Aceasta e America corectitudinii politice, țară de sectanți agresivi, politic sau religios. Iehovista Serena nu și-a sărbătorit recent ziua fiicei, pentru că-i interzice secta, în schimb secta corectitudinii politice pe care o reprezintă cu glorie, nu-i interzice bădărănia, doar o aplaudă încurajator să lupte în continuare pentru privilegii și discriminare.

Nu în ultimul rând mi se pare de scos în evidență prostia umană, pe care America o știe cel mai bine exploata și stimula la scară planetară. Cum e posibil ca o asemenea făptură primitivă să ajungă la o avere de 180 de milioane de dolari? Doar prostia umană a îmbogățit-o, cea care și-a făcut-o idol sau care i-a urmărit gură cască toate meciurile. În acest sens, vorba lui Borges despre fotbal se aplică egal și tenisului: ”Fotbalul e popular pentru că prostia e populară”.