Li se rupe că s-a rupt…

Cu ceva timp în urmă un cetăţean, intervievat pe stradă de reporterul avid de opinie politică din mers, răspundea la întrebarea: „Ce credeţi, se rupe alianţa?” cu un sec „mi se rupe”. Acum, că s-a rupt, acelaşi cetăţean şi, probabil, o grămadă ca el ar răspunde la fel. Cam aceasta este vocea străzii taman la polul opus cu nesfârşitele dezbateri furnizoare de microbişti politici. E firesc să li se rupă unora de ceilalţi, atâta timp cât există o ruptură la nivelul priorităţilor. Geoană şi-a luat cota lui de guvernare şi a plecat, iar oamenii îşi primesc în continuare cota lor de şomaj. Cam de aici se rupe tot.

În ceea ce priveşte cota de şomaj, aceasta a ajuns deja la 660.000 de persoane şi ar putea creşte până la sfârşitul anului, conform estimărilor, la 750.000 de persoane, în condiţiile în care rata şomajului se va apropia de 8%. Însă numărul acestor şomeri este, de fapt, mult mai mare, dacă luăm în calcul şi ceilalţi membri de familii din gospodării. În felul acesta putem vorbi de un număr de două milioane de şomeri, dacă ne-am baza pe studiile sociologice. Numărul şomerilor din ţară a crescut şi pe seama românilor rămaşi pe drumuri prin Spania şi Italia. Această stare de fapt este cauzată din plin de scăderea drastică a volumului comerţului care a făcut ca multe firme şi companii să-şi restrângă activitatea sau să se închidă definitiv, intrând în faliment. Consecinţa imediată este trimiterea oamenilor în şomaj, ca o măsura imediată de reducere a cheltuielilor. Colac peste pupăză a venit şi măsura aberantă a Guvernului de a introduce impozitul forfetar, care a contribuit din plin la îngroparea multor firme.

Cam aşa arată România acum şi se pare că va arăta şi mai rău în următoarea perioadă. În ciuda acestei realităţi, criza politică sfidează criza economică. România a cunoscut o pseudoguvernare în ultimul an, de fapt, un circ electoral care acum a avut parte de gongul final. Pesedeii au muşcat ca hienele din hoitul ţării şi acum au luat-o la fugă, dornici de o opoziţie, care, îşi închipuie ei, ar putea să-i transforme în viitorii lei ai următoarei guvernări. Dar, indiferent de calculele politice ale unora sau ale altora, un lucru este cert: tot ce se produce acum pe scena politică nu-l mai afectează pe cetăţeanul de rând. El a ajuns şomer şi cu un guvern de largă majoritate şi va ajunge şi cu un guvern minoritar.

Din păcate, dincolo de şomajul care se adânceşte, nu se întrevede o promisiune prea generoasă a ofertei de muncă. Ce poate fi mai relevant din acest punct de vedere decât faptul că la bursa pentru locuri de muncă organizată recent de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor au fost prezenţi 31 de angajatori, faţă de 60, câţi au fost anul trecut. Scăderea numărului agenţilor economici a atras după sine şi diminuarea ofertei locurilor de muncă, anul acesta numărul acestora fiind de trei ori mai mic faţă de anul precedent.

Dintre toţi aspiranţii la un loc de muncă, se pare că de departe cei mai năpăstuiţi par a fi tinerii absolvenţi de facultăţi pentru care găsirea unui job a devenit o adevărată fata morgana. La bursa respectivă, din 390 de locuri de muncă doar 57 s-au adresat absolvenţilor de studii superioare. Acum e foarte drept că la această situaţie nu contribuie doar criza, ci şi o altă meteahnă mai veche care ţine de faptul că locurile de muncă pentru absolvenţi se obţin mai degrabă prin pile, relaţii şi nu prin anunţuri în ziare sau la bursa locurilor de muncă. Oricum ar fi interpretate aceste cifre, ele vorbesc în mod unidirecţional despre neputinţa unei ţări întregi.

Revenind la răposata alianţă de guvern, aceasta n-a lăsat nimic în urmă, doar scandal politic. Dacă măcar ar fi legalizat prostituţia ar fi avut şansa ca la un bilanţ al istoriei să spună că în această perioadă s-au creat şi locuri de muncă. Acest guvern n-a fost în stare să creeze locuri de muncă pentru nimeni, nici măcar pentru curve, a lăsat şi amorul şomer, iar azi, când alianţa e istorie, şomerilor nu le rămâne decât să spună că li se rupe de faptul că s-a rupt.

http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/li-se-rupe-ca-s-a-rupt–84809.html

Cauzele şi efectele crizei (II)

Avalanşa odată declanşată, a luat proporţii necontrolate. Hârtiile de valoare asigurate cu ipoteci erau la mare căutare. Pentru că băncile nu mai biruiau la un moment dat cu cererea de astfel de hârtii de valoare, dat fiind faptul că ele depăşeau numărul de ipoteci existente, s-au creat mai multe ipoteci.

Pentru a crea mai multe ipoteci, băncile americane au oferit credite în condiţii de maxim confort. Nu mai avea nicio importanţă capacitatea de solvabilitate a clientului, singurul scop era atragerea de cât mai mulţi clienţi. Astfel au apărut aşa numitele subprime, adică credite acordate persoanelor cu bonitate precară. Clienţii acestui tip de credit de categoria a doua ajungeau să fie femei de serviciu sau chiar şomeri. În perioada 2000-2005, volumul lor a crescut cu 495 miliarde dolari, ajungând la 625 miliarde. Acest circuit al banilor, în care sume din întreaga lume mergeau către băncile americane ipotecare, iar de la acestea la cumpărătorii caselor, ca mai apoi să curgă din nou spre băncile din întreaga lume, s-ar fi perpetuat la nesfârşit, în cazul în care preţurile imobilelor ar fi crescut în continuare. Oferta fabuloasă de case noi a dus la o suprasaturare a pieţei, astfel că preţurile au început să cadă. Creditele au fost stopate deoarece băncile ipotecare au realizat că nu-şi vor mai primi banii înapoi, dată fiind blocarea pieţei. Euforia cu care era ridicat în slăvi sistemul de credite ajunsese la cote paroxistice. Rolul său benefic pentru viaţa celor mulţi făcea din credit un fel de ajutor social dat cetăţeanului sărac. În România, spre exemplu, a existat mai mereu o frustrare privind spre America, unde creditele pentru case se dădeau cu o lejeritate nemaipomenită. Toată această criză a scos la iveală dedesubturile mecanismului sistemului de credite. Lăcomia şi pofta de înavuţire a celor puţini şi bogaţi se puteau alimenta prin acest sistem care, în primă fază, părea benefic pentru cei mulţi. Acum cei mulţi vor fi nevoiţi să plătească dimpreună cu statele lor, multe sărace sau medii, excesul celor bogaţi care doreau să devină şi mai bogaţi. O cifră concludentă cu privire la anomalia şi la dezechilibrul unui capitalism peste limită este dată de procentul de 40% din populaţia săracă care deţine numai 0,2% din întreaga avuţie a SUA. Oligarhia financiară domină lumea. Şi o va domina în continuare pentru că aceste vremuri de criză sunt pentru unii ciumă, iar pentru alţii, mumă. Vor apărea acei îmbogăţiţi ai crizei, aşa cum apăreau ei după războaie sau revoluţii. Bineînţeles că de câştigat vor câştiga tot cei cu bani, care, având lichidităţi, pot profita de căderea pieţei cumpărând acţiuni la băncile căzute. Tot acest seism financiar mondial a provocat aprige discuţii despre soliditatea sistemului capitalist. Practic, capitalismul şi-a încercat graniţele şi se pare că şi le-a şi găsit. Orice sistem îşi vede limitele la un moment dat. Cu siguranţă că nu se va mai zburda pe imaş cum s-a făcut până acum clamând libertatea economică şi se vor căuta metode de ajustare şi control pentru ca sistemul să n-o mai ia razna. Despre viitorul capitalismului vorbesc mulţi prezicători, mai degrabă la modul în care ajung să-i cânte prohodul. Dacă ar fi să ne luăm după aceste previziuni, mai mult sau mai puţin realiste, ne-am da seama că există o ironie a sorţii în ceea ce priveşte soarta noastră istorică. Toate sistemele politice şi economice ajungem să le asimilăm în momentul decăderii lor, aşa a fost şi cu comunismul şi, cine ştie, poate aşa va fi şi cu capitalismul. Suntem într-un defazaj istoric perpetuu, iar rezultatul acestui fapt este că ajungem mereu pe post de pagube colaterale. Ajunşi fără nici cel mai mic dram de putere şi independenţă ca stat, va trebui să plătim şi noi pentru oalele sparte de alţii. De fapt, peste tot în lume rezultatul distracţiei este acesta, statele şi guvernele iniţiază programe de salvare, prin urmare cei mulţi vor fi nevoiţi să plătească, ca de fiecare dată în istorie, distracţia celor mari şi puţini.

http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/cauzele-si-efectele-crizei-ii–74263.html