Ploconiţi la Zidul Chinezesc

Isteria pro chineză parcă nu se mai termină, aşa că mai era puţin şi îşi prelungeau vizita oficialii chinezi, ca să sărbătorească cu noi de 1 Decembrie. Noi nici n-am mai fi ştiut ce sărbătorim, pentru că la cât suntem de slugarnici am fi aniversat şi ceva din istoria partidului comunist chinez.

Oricum, premierul, care începe să aducă a întâiul chinez al ţării, a şi promis că va sărbători la anul, în China, 65 de ani de relaţii diplomatice. „Dorim să ne revedem anul viitor, la Beijing, pentru că se împlinesc 65 de ani de relaţii diplomatice – România a fost printre primele ţări care au recunoscut Republica Populară Chineză.” Se întâmpla în anul 1949 şi uită să spună că a fost o recunoaştere impusă de Stalin. Nu ştiu ce ar fi de sărbătorit în cazul acesta, având în vedere şi faptul că în România acelui an, deja se pregăteau marile epurări.

Ei nu s-au dezis de Mao, decât pe linie economică, prin reformele începute încă din anii 80, de Deng Xiaoping. Bilanţul lui Mao Zedong e de 70 de milioane de morţi. Dar dacă chinezii nu vor să-şi recunoască trecutul criminal, îi priveşte. Doar că noi am făcut-o, plus de asta, am aderat la valorile europene, ale democraţiei şi libertăţii.

Putem avea parteneriate comerciale cu China, dar în limitele impuse de normele europene, care sunt valabile pentru toate ţările. Însă slugărnicia românească, combinată şi cu simpatia pentru forme totalitare, i-a făcut pe reprezentanţii noştri să scoată steagul Uniunii Europene din Parlament, că vezi Doamne, să nu se opărească marele chinezoi. Gest tipic de slugi care-şi doresc un stăpân autoritar.

În ceea ce priveşte China, se uită faptul că tot boom-ul său economic se datorează economiei de tip capitalist şi nu comunist. Tot patentul pentru tehnologii a venit din Occident şi America, China n-a inventat nimic acum, iar şi când a făcut-o în vechime cu praful de puşcă, n-a ştiut ce să facă cu el şi l-a folosit doar la artificii.

Dar se pare că n-avem cum să scăpăm la nivel de reprezentanţi ai statului de această sinofilie, atâta timp cât premierul e îndrăgostit de China. S-a însurat în China şi purta şepci maoiste la TSD. Omul are toate datele să fie un bun chinez, dar un bun român?! I-a ţinut isonul şi Traian Băsescu care s-a gudurat pe lîngă premierul chinez, oţărându-se către circulara europeană.

Oricum, spre deosebire de chinezi, noi suntem buni doar de ceremonii de imagine. Iar dacă tot au plecat chinezii putem reîncepe show-ul electoral.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/ploconiti-la-zidul-chinezesc-140958.html

Vrabia chinezi visează

Ca din jobenul cu iepuraşi ai marelui scamator, aşa ies micii monstruleţi ai noii puteri. Unul după altul îşi împing fundurile cu botul, de nerăbdarea de-a se prăvăli cât mai repede peste o sinecură guvernamentală. Ultimul monstruleţ din cutie este acest Mirel Palada, autor de texte horror pe bloguri şi de golăneala de la pupitrul guvernului României.

După tontul înălbit degeaba la cap, care acum s-a dus în Africa de Sud, tolănit prin vreun baldachin, era binevenit un papagal colorat. Nu erau de ajuns atâtea figuri de miniştri şi de parlamentari ieşiţi din cascadorii râsului sau dintr-o bodegă cu proşti beţi. Pe lângă asta să mai amintim şi de consilierii puşi în consiliile de administraţie. Clientelă, clientelă, dar de ce nu e unul competent? Nici din întâmplare. Ei bine, de asta oamenii inteligenţi nu mai devin membri de partid, pentru că ştiu sigur că odată ajunşi acolo, îi vor mânca toţi proştii.

Dar pe lângă figurile noi de personaje penibile, nu s-a pierdut nici penibilul clasic al politicii, vintage-ul rămâne la mare respect şi în această privinţă. Mircea Geoană, cică, ar vrea să fie Înalt reprezentant al Guvernului, de fapt vrea să fie înalt. I-a ajuns micimea de la care e obligat să privească scena politică. Acum se gudură pe lângă unul care l-a executat şi pe care-l făcea cu ou şi cu oţet. Tot aşa îl scuipă pe marele său prieten din campania electorală de acum patru ani, Crin Antonescu. Aşa că să mai spună cineva că ăştia care vin din urmă sunt mai răi ca ăia vechi.

Dar peste toate a venit şi curcubeul chinezesc. Iarăşi vorbim de China, aşa cum am făcut-o şi cu UE, înainte de aderare. Pe ideea că vin banii. Asta este singura înţelegere pe care o avem noi despre parteneriate. Adică o chestie acolo, nişte hârtii semnate, o recepţie, după care să vină banii. Ne-am lămurit că nu-i putem fura pe europeni şi ne-am gândit că poate o să ne meargă cu chinezii.

Şansele sunt nule. Chinezii nu se joacă cu corupţia ca noi. În China, un fost minstru urmează să fie condamnat la moarte pentru delapidare. Nu ştiu dacă marii stângişti de la noi, care tot fac cu ochiul plin de speranţă Chinei, ar putea asimila o asemenea pedeapsă. La noi, după opt luni de sanatoriu, apar probleme, se vorbeşte numai de eliberarea borfaşilor, de familiile lor, de procurori puşi să hingherească.

Aşa că dacă ne scuipăm noi în palme şi ne gândim că am prins iar ceva de furat, am face bine să ne uităm la cine e în faţa noastră. Noi nu vom fura pe nimeni niciodată, pentru că în faţa noastră şi UE şi China sunt nişte giganţi, care doar dacă strănută ne mută pe dealurile chelite de mafia lemnului. Nici păduri pentru retragere n-am mai avea.

La noi politicienii vor mai putea fura numai amărâta de populaţie care s-a născut în această ţară, doar ca să fie impozitată. Cu cât cresc impozitele, cu atât creşte şi contul pentru mafia de stat. Aşa se duc banii contribuabililor, pe principiul vaselor comunicante, la băieţii deştepţi.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/vrabia-chinezi-viseaza-140845.html

Politicienii, titulari în naţionala lui Piţi

Pentru că totul e supus televiziunilor de partid, în ţara aceasta, e clar că focul propagandei se va înteţi. Vor prolifera falsul de presă, dovezile măsluite, trucajele spectaculoase. Tot arsenalul de mizerii mediatice e pregătit pentru anul ce vine.

Din când în când şi actorii politici generează controverse fără să-i provoace nimeni. E cazul gafei preşedintelui, care sfidează criza şi sărăcia românilor cu ambiţii de latifundiar. Putea aştepta măcar să-şi termine mandatul. De partea cealaltă, premierul îşi continuă tumbele pe păşunea lui, adică ţara. Întâi se dă rănit în onoarea lui de familist, pentru că e atacată bona filipineză. Să-ţi aperi familia, apărându-ţi bona, asta nu mulţi români îşi permit să o facă. Pe lângă asta pare a avea veleităţi în orice, chiar şi în fotbal. Probabil îi va lua locul lui Piţurcă la naţională. Pe dirijorii din filarmonici nu i-a înlocuit încă.

Aceştia sunt cei doi actori, cel de-al treilea momentan îşi repetă rolul pentru intrarea în scenă la următorul act al piesei. Toţi trei seamănă cu jucătorii din naţionala lui Piţurcă, niciunul nu marchează, doar fac figuraţie. Rezultatul se vede, suntem pe ultimul loc în Europa. Dar ca şi Piţurcă şi compania nu se vor da deoparte, ci vor continua figuraţia pe banii noştri.

Prin urmare, dintre cei trei actori politici principali, se vor găsi mereu doi care să formeze o pereche de combatanţi. Aşa o vor ţine tot anul viitor. Iar dacă aşa va fi tot anul 2014, cu scandaluri între cei trei mari, cu spectacol de replici, injurii, glumiţe, atunci politica a ajuns să fie făcută doar pentru proşti. Probabil că ei sunt cei care mai pot fi aduşi la vot.

Totuşi, mai mult de jumătate din populaţia ţării a încheiat contractul cu urna. În orice contract social, există o reciprocitate, nu poţi da la nesfârşit fără să primeşti nimic, ba chiar mai mult să ţi se ia şi din ce-ai avut.

Dar zarva asta bezmetică astupă urechile celor care vor să mai audă şi problemele reale ale ţării. Despre feudalizarea României nu se discută, e clar că baronii vor avea atâta forţă încât vor deveni nişte cneji care vor tăia şi spânzura după bunul plac. Plus conducerea centrală a ţării care va trebui să-i protejeze de justiţie, altfel se vor trezi liderii respectivi decapitaţi în propriile partide. Fenomen existent şi până acum, dar care va fi potenţat de această feudalizare barbară.

La fel nu trebuie vorbit prea mult nici despre supraimpozitarea care sufocă angajatorii sau creşterea preţurilor care îi face pe oameni să-şi reducă drastic consumul.

Iar cât priveşte politizarea justiţiei de care se tot plâng unii, depinde ce înţelegem prin asta. Că politizarea justiţiei poate să presupună şi protejarea penalilor. Decât aşa, e de preferat să însemne săltarea penalilor, chiar dacă sunt adversari politici. Că unul n-a intrat nevinovat în puşcărie.

Dar să nu ne facem iluzii. Mulţi români cred că dacă vor scăpa de un singur om, ţara va merge bine. Pentru aceştia a fost creat detergentul propagandei, perfect pentru spălatul creierelor.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/politicienii-titulari-in-nationala-lui-piti–140620.html#rate_article

Politizare şi pauperizare

Dacă tot nu vede marea masă a cetăţenilor o schimbare în bine după venirea la putere a USL, atunci măcar ajunge să vadă cum clientela simte schimbarea. De parcă procentul uriaş a venit din voturile clientelei. Aceste numiri n-ar fi grave până la capăt, dacă ar fi vorba de cadre competente, adecvate cu funcţiile primite. Dar vedem mai degrabă tot felul de personaje excentrice în raport cu funcţiile primite.

La ICR a fost numit de curând în funcţia de secretar general adjunct un oarecare Valentin Iovan, care înainte a lucrat în cadrul Direcţiei Sanitar- Veterinare Dolj. Preşedintele instituţiei este un absolvent de liceu industrial, care mai apoi s-a licenţiat, probabil în schimbul turnătoriilor la securitate pe care le-a şi recunoscut. Chiar şi pe plan local, cultura a ajuns pe mâna unor şmecheraşi învârtitori. Toate acestea sunt de fapt cadouri, nicidecum numiri făcute în baza unor criterii profesionale.

I s-a reproşat fostului preşedinte ICR, Patapievici, şi pe bună dreptate, că a fost părtinitor politic, dar competent a fost, iar ICR-ul contribuia din plin la integrarea europeană în plan cultural. Poţi să pui partinici, dar măcar să fie competenţi. Astăzi, ICR-ul e doar o sursă de sinecuri pentru mulţi proşti bine plasaţi politic.

Fenomenul este general. Recent şi la Direcţia Anticorupţie din Ministerul Dezvoltării a ajuns o solistă de muzică populară. Măcar Floarea Calotă şi Irina Loghin au fost votate. Îţi trebuie multă aroganţă ca să poţi sfida o ţară întreagă cu asemenea numiri.

Totul vine dintr-un confort politic interpretat greşit. Acest confort nu e totuna cu nemurirea, e doar o circumstanţă norocoasă, care se va duce aşa cum a şi venit. Dacă îşi imaginează cei de la putere că aşa va fi tot timpul, cu ei, aflaţi şi la putere, şi-n opoziţie, se culcă pe o ureche.

Măsurile economice suportate în perioada lui Emil Boc n-au călit oamenii într-atât încât să devină imuni la noile constrângeri economice, de data asta livrate sub forma taxelor şi impozitelor. Se amăgesc cei care cred că vor scăpa de oprobriul public, neluând direct din buzunar, ci pe ocolite. Rezultatul va fi acelaşi, oamenii sunt în continuare paralizaţi în faţa preţurilor din această ţară. Toate comparaţiile cu celelalte state europene, privind raportul preţ – putere de cumpărare, ne fac să fim ridicoli.

De asta, s-ar putea ca în ritmul acesta până şi titlul de „Gorjean al anului”, primit de premier, să fie pus sub ameninţare anul viitor. Nu ştim dacă omniprezentul atlet politic îşi va apăra singurul său titlu de până acum. Ar fi colosal, de la marele Milan al anilor 90, nimeni n-a reuşit să câştige doi ani la rând titlul suprem european. E greu în Europa, dar e clar că nici în Gorj nu va mai fi uşor de repetat performanţa.

Până atunci încă e linişte. Atât timp cât unii îşi permit numiri făcute în răspăr, glumiţe şi zâmbete, treaba merge bine. Dar ar trebui să-şi aducă aminte că popularul Boc ajunsese spre sfârşitul mandatului să nu mai iasă prin faţă de la guvern. Aşa că puneţi-vă, fraţilor, toţi proştii în funcţii, că veţi avea sfârşitul predecesorilor voştri.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/politizare-si-pauperizare-140295.html