Bucureştii lui Vanghelie

Marian Vanghelie, pe cât de „ejaculat” pare, nu de PSD, ci de mama natură, nu se dă scos de tot prin jet din politica dâmboviţeană. Chiar dacă este marginalizat acum la Bucureşti, cu o măsură igienică legitimă, încă nu putem vorbi de personajul care nu este, fiind departe de a i se cânta prohodul politic. Până la urmă, pentru că nici nu e foarte uşor de aruncat ca o măsea stricată, primarul de la Sectorul V rămâne, totuşi, un atu electoral pentru partid. Şi chiar dacă unii cu o mâna dau în aer a dispreţ zeflemist, când vine vorba de nea’ Marian, cu alta ştiu să-i înghită chifteaua şi crapul, asta dacă ne aducem aminte că, nu demult, a făcut o paranghelie de ziua lui, binecuvântată inclusiv de preşedintele Academiei, Eugen Simion, şi de poetul histrion ce bagă una-două peştele la cuptor cu aceeaşi bulbucată agitaţie revoluţionară. Deci timpul lui nea’ Marian nu s-a scurs, şi nici labele de urs nu l-au ajuns încă, cel mult cele gătite de poetul cetăţii.

Ba chiar mai mult, acesta pune punctul pe i, atunci când nimereşte cuvintele. Stăpân pe atuul său electoral, Vanghelie spune un adevăr evident deja în politica românescă şi anume că Bucureştii reprezintă barometrul electoral naţional pentru orice tip de alegeri. Tendinţa este aceasta, mai ales că Sorin Oprescu pare a necheza deja prezidenţial în grajdurile puterii, unde e hrănit cu jăratec. Grav este că, la douăzeci de ani de la revoluţie, România rămâne dependentă politic de centralism. Faptul că acolo există o concentraţie masivă de putere şi bani face ca România să fie, cu unele excepţii, reprezentată doar de câteva oraşe mai mari, formată din nişte anexe gospodăreşti dependente de centru. Centru care, măcar dacă ar fi vreo Romă înfloritoare, şi altfel ar sta lucrurile. Dar ceea ce este centru pentru noi reprezintă periferia pentru lumea civilizată.

Dincolo de colcăiala politică, de televiziuni devenite toalete publice, Bucureştii sunt în top atunci când vine vorba de ultimul loc între capitalele europene, asta potrivit unui sondaj realizat de site-ul Conform Tourism. Acesta este votul dat de turişti pentru un oraş care-i întâmpină cu gunoaie, câini vagabonzi, gropi, canalizare inexistentă, zone întinse de gospodării fără apă curentă sau toaletă, plus o poluare de Cernobâl. Până la urmă, e firesc ca ultima ţară din Uniunea Europeană să aibă o capitală pe măsură. Chiar dacă Bucureştii reprezintă epicentrul degradării României, decăderea este generalizată, nu mai departe urbea noastră se poate mândri cu ştranduri şi maternităţi criminale. Ungaria de la graniţă a devenit pentru orădeni loc de pelerinaj într-ale turismului estival şi asistenţei medicale. Cât priveşte centralismul politic el continuă să fie conservat şi-n mentalul multora dintre români de teama unei federalizări şi-n final de teama ungurilor. Ca şi cum la Bucureşti ar sta salvarea, de parcă nu acolo se fac protocoalele capitularde cu UDMR-ul. Până la urmă, prietenul lui Csibi Barna, revoluţionarul Avram Iancu, n-a fost un Mitică, personaj de Caragiale.

Revenind la Bucureşti, dar şi la una dintre „atracţiile” sale, şi anume Marian Vanghelie, acesta este „ejaculat” tot de măreaţa capitală, demnă de „Cuţarida” din „Groapa” lui Eugen Barbu, precum şi de personajul care este. Primarul care este şi capitala care este „ejaculată” de pe harta oraşelor europene civilizate ne dau dimensiunea integrală a europenităţii noastre. La fel cum va dăinui această „Cuţarida”, tot aşa şi Marian va rămâne o atracţie, chiar de va fi nevoit la un moment dat să schimbe culorile clubului.

http://crisana.ro/stiri/controverse-23/bucurestii-lui-vanghelie-111688.html#rate_article

Politica jocului secund

Sigla PNL ar trebui decriptată nu prin Partidul Naţional Liberal, ci mai degrabă prin Partidul Non Liberal. De fapt, legătura acestui partid cu liberalismul a fost mai tot timpul inexistentă. Guvernarea liberală a fost mai ceva decât una social democrată. Măsurile luate au sporit aparatul birocratic, sistemul bugetar, asistenţa socială, fiind una dintre cele mai antiliberale guvernări posibile. Practic, în România liberalismul economic este în mare suferinţă, o Românie centralistă, unde politicul domină administraţia şi economia sufocă din faşă orice iniţiativă liberală.

Partidul Naţional Liberal nu a făcut absolut nimic pentru a schimba această stare de fapt. S-a folosit mereu de demagogia liberală pentru a strânge voturi din partea electoratului anticomunist, iar în realitate a dat mâna cu PSD de fiecare dată când a fost nevoie. Ţinuţi în cârcă la guvernare de PSD, acum liberalii speră să ajungă, sub aripa protectoare a PSD, din nou în fruntea bucatelor ţării. Dacă se va întâmpla aşa, e clar pentru toată lumea că o vor face din postura de vioara a doua. Candidatul PNL are mici şanse să obţină mai multe voturi decât Mircea Geoană pentru a intra în turul doi. Crin Antonescu pare în acest context candidatul PSD pentru turul întâi. De fapt, aceasta este maşinaţiunea pesedistă care are nevoie de mai mulţi candidaţi anti-Băsescu în turul întâi pentru ca-n turul doi voturile acestora să treacă la Mircea Geoană. Atât Crin Antonescu, cât şi Sorin Oprescu sunt doi oameni pe voturile cărora PSD contează în turul doi. Crin Antonescu a fost de la început alintat de către PSD, inclusiv Ion Iliescu neezitând să-şi manifeste simpatia faţă de acesta. Toată această stare de fapt demonstrează lipsa de personalitate politică a grupării liberale care este incapabilă să producă lideri autentici şi o politică proprie de atac.

În ceea ce priveşte numirea recentă al lui Bogdan Olteanu în postul de viceguvernator BNR, venită tocmai după ce liberalii au clamat întruna varianta tehnocraţilor, ea este specifică duplicităţii politice caracteristice acestui partid. Cum mai poate vorbi PNL de tehnocraţi în fruntea ţării, când îl marginalizează pe Daniel Dăianu, un veritabil specialist, şi-l împinge în faţă pe Bogdan Olteanu, care poate reprezenta, alături de un Victor Ponta, simbolul parvenirii şi al imposturii produse de tânăra generaţie de politicieni?

Din păcate, lipsa unei forţe liberale reale pe scena noastră politică spune totul despre cât de avansată este economia de piaţă la noi. Sinonim cu libertatea economică, cu individualismul dat de iniţiativa privată, liberalismul este ideologia cea mai îndepărtată de realităţile româneşti şi, în consecinţă, şi cea mai greu de implementat. Este exact ce-i lipseşte României cel mai mult, fapt ce face cu atât mai mare dezamăgirea produsă de impostura şi neputinţa partidului liberal. Dar chiar dacă există impedimente majore din partea unui sistem de stat centralist corupt şi aservit clientelelor politice, cu atât mai mult ar trebui să existe o politică liberală de opoziţie înverşunată. Departe de ambiţiile PNL această atitudine. Au tăcut mâlc în perioada guvernării PDL-PSD, ba chiar mai mult, şi-au pregătit prin alianţa parlamentară cu PSD terenul electoral pentru o posibilă reintrare la guvernare.

În ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, acesta este complet lipsit de croi politic. Modelul acesta de candidat, care în primă fază poate stârni aprecieri pentru decenţă, aer intelectual, este unul cât se poate de vulnerabil. Fără a avea capacitate proprie de absorbţie electorală este omul cel mai uşor de controlat de cei care-l pun în faţă. Călduţ, plăcut, dar în acelaşi timp năşit politic de cine trebuie, adică de Dinu Patriciu. Liderul politic nu poate să fie un om cumsecade şi de bun simţ, în politică nu eşti la catedră, ci eşti pe baricade tot timpul, iar pe deasupra, dacă nu eşti un lider popular care să magnetizeze masele, rămâi doar o unealtă politică în mâna marilor gangsteri economico-politici care-şi ating negreşit scopurile prin oameni de genul acesta.

Însă scopul liberalilor nu este nici să producă lideri de forţă şi nici să promoveze cu adevărat politicile liberale, ci doar să se aşeze cu fundul lor moale pe conjunctura trambulină spre o nouă participare la guvernare, indiferent dacă ea este făcută din postura umilă de secunzi. Nici nu ar putea fi altfel, pentru că destinul organismului politic liberal este marcat de politica jocului secund.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/politica-jocului-secund-85491.html

Halatul alb şi vest(e)a roşie

„Mi s-ar părea o laşitate să-mi iau macferlanul şi valiza şi să plec la Cotroceni”. „Nu candidez în 2009… Mi se pare ca aş fi un mare mincinos, cu nas de Pinochio, dacă aş face ca domnul Ciorbea. De bine de rău, Băsescu a stat 4 ani la primărie”. Aşa spunea doctorul în 2008, dar de atunci e mult, suntem deja în 2009, aşa că totul se poate schimba. De fapt nu mai surprind pe nimeni piruetele acestea politice. Au intrat deja în fişa postului.

Mai interesant de analizat sunt resorturile ascunse ale acestei candidaturi. În primul rând, că nu putem vorbi de o candidatură serioasă. Sorin Oprescu nu candidează pentru a câştiga preşedinţia. Dacă ar fi dorit acest lucru, şi-ar fi anunţat candidatura pe la începutul anului şi ar fi ţinut-o tot într-o bătălie electorală aşa cum au făcut-o Geoană şi Antonescu, oameni care aspiră cu adevărat la funcţia prezidenţială. Şi atunci de ce candidează doctorul? În primul rând, independenţa mult clamată pe spatele căreia s-a obţinut mandatul de primar al Capitalei reprezintă un tertip electoral şi nimic mai mult. Sorin Oprescu a fost, este şi va fi omul PSD-ului, creaţia lui Ion Iliescu. Există foarte mulţi PSD-işti care nu-l înghit pe Geoană şi care au devenit simpatizanţi ai acestui partid datorită lui Ion Iliescu şi chiar lui Adrian Năstase. Aceştia nu-l vor vota pe Geoană în primul tur, mai degrabă vor absenta de la vot. Sorin Oprescu, trimis în luptă, ar strânge voturi venite pe filiera Iliescu-Năstase, plus neutrii pasivi care ar fi ispitiţi de momeala aşa-zisei independenţe politice a doctorului. Aceste voturi, care mai mult de 10% n-au cum să depăşească, îşi vor dovedi utilitatea pentru PSD abia în turul doi.

Finala pare a fi Geoană-Băsescu, chiar dacă într-un recent sondaj Antonescu era cotat puţin peste Geoană. Însă ieşirea de la guvernare şi opoziţia mult mai vocală al lui Geoană faţă de slab odorizatul Crin, plus forţa superioară a partidului pot cântări decisiv în propulsarea lui Geoană în turul doi. În acel moment va începe polarizarea voturilor acordate în turul întâi. Acum e clar că oricât l-ar avea de puţin la inimă pe Geoană, votanţii lui Oprescu nu-şi vor da voturile lui Băsescu. Motivul principal este acela că sub halatul alb doctorul poartă şi acum vesta roşie, el fiind perceput în continuare ca fiind un produs al PSD. Sigur că acum PSD-iştii, în frunte cu Ion Iliescu, caută să creeze o falsă distanţă faţă de Oprescu criticând un posibil pact cu Băsescu al acestuia, datorită faptului că doctorul n-a dat de pământ cu preşedintele în discursul său de lansare. O diversiune tipic PSD-istă care ţinteşte să şteargă impresia că-n spatele lui Oprescu se află PSD. Era de aşteptat ca partidul să inducă această distanţă, de ochii lumii, pentru a-şi proteja candidatul propriu.

Lansarea tardivă a lui Sorin Oprescu este bine gândită de maşinăria de manipulare PSD-istă care-n felul aceasta captează un segment electoral care altfel ar rămâne înregistrat la categoria absenteişti. De aceea ar fi şi fals să credem că, dacă Oprescu nu ar candida şi deci nu ar strânge acele voturi dinspre partea iliescistă, voturile respective ar merge tot spre Geoană în turul doi. Să ne aducem aminte că în 2004 mulţi simpatizanţi PSD-Iliescu au votat împotriva lui Năstase, preferându-l pe Băsescu. Dacă electoratul lui Iliescu şi Năstase, care acum este unul comun, n-ar fi reprezentat şi implicit mobilizat de candidatura lui Oprescu n-ar exista siguranţa acestor voturi strânse de doctor pentru turul doi. Electoratul PSD, care e oricum divizat, are nevoie de impulsul convergent al tuturor taberelor sale pentru a fi siguri pe recolta de voturi.

Prin candidatura lui Sorin Oprescu se uneşte întregul pol electoral al PSD. Pe două căi se atrag voturile care într-un final trebuie să meargă spre aceeaşi urnă. PSD-iştii din toate judeţele se vor uni, iar aripa iliescistă va face front comun pentru ca partidul, dobândind funcţia de preşedinte, să ajungă cu adevărat la putere. În felul acesta voturile doctorului îşi vor pierde albeaţa independentă şi se vor înroşi în urna PSD-istă.

 http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/halatul-alb-si-vest-e-a-rosie-85074.html