Un nou an electoral înseamnă o nouă injecție în anchilozatele structuri de partid. Faptul că frecvența scrutinelor a crescut le convine de minune acestor hoituri politice. Lipsa de viață internă a partidelor e reanimată de aceste electroșocuri electorale. Doar că de data aceasta nu se întrevede o agitație prea mare.
Dacă lucrurile ar fi lăsate să meargă de la sine, am avea parte de cea mai apatică înfruntare electorală, aidoma unui blat prost făcut, pe care-l miros până și ”sămânțarii” de la peluză. Alegerile locale vor fi din primul tur, marile partide și-au asigurat deja potul cel mare, iar partidele mici care vântură ideea de schimbare și reformă, vor rămâne pe dinafară, dar asta vor regreta doar ei și cu familiile lor.
De fapt, discursul reformist îl au și cei mari și cei mici, cu același rezultat. Partidele mici au un nucleu la fel de putred ca și cele mari, doar că sunt condamnate la subdezvoltare din motive financiare, altfel ar atinge repede obezitatea politică, necesară pentru a se așeza cu dosul peste țară. În rest, toți vântură aceleași clișee, cu promovarea juniorilor și a femeilor, nu știu de ce nu și bătrânii, ca să fie toți cei pe care războiul îi lasă la vatră, cu gândul de-a ataca zone imaculate ale societății, în raport cu politica. Femeile și tinerii au avut câțiva reprezentanți care au dat chix, dar nu sunt compromiși la nivel de categorie. Așa că merge să-i bagi în discurs la orice oră.
Și-atunci, dacă nu se vede foc de nicăieri, dacă partidele sunt lovite de artroză, cine va porni muzica? Probabil că tot Sistemul, cel responsabil cu tot ce se întâmplă în țara asta. Așa că ne putem întreba legitim, oare ce va mai inventa sistemul pentru a crea nevroza electorală tradițională? La prezidențiale e mult mai simplu, pentru că acolo tot timpul se merge pe rețeta, ”răul cel mare”, ”căpcăunul”, candidatul în negru împotriva căruia trebuie să se adune oștirea la vot.
Într-un anumit sens e mai greu de realizat anul acesta un asemenea scenariu, mai ales că partidele mari își mai dau mâna, doar că totuși contează când dai mâna cu celălalt de pe ce poziție o faci. Așa că nu poate fi ucisă orice fărâmă de competiție electorală, dar nici cu cuțitele pe masă nu vrea nimeni.
Cel care ar face un mare serviciu acestui an electoral, scoțându-l din mlaștina mediocrității, ar fi Traian Băsescu cu a sa candidatură la Primăria Capitalei. E posibil ca asta să provoace din nou o unire a USL-ului, în culise, odată cu reapariția dușmanului comun. Altfel nu se întrevede nicio dihonie, ci doar discursurile sforăitoare ale lui Vasile Dâncu, despre măreața vatră a Republicii.
Dar una peste alta, dacă libidoul politic va fi scăzut, vor avea grijă ”băieții” să intervină administrând societății, viagra necesară pentru apărarea ”democrației originale”, atât de dragă Sistemului.
Ciprian Blidaru 
in ceea ce priveste promovarea femeilor in politica am si eu o dilema. daca toti avem drepturi egale de ce e necesara promovarea pe sexe? nu vorbim atunci de o discriminare a sexului masculin pentru ca nu are o aripa speciala in partide?
am senzatia ca se abuzeaza de tot felul de tertipuri care mai de care mai josnice, ajungandu-se mereu la acelasi final. ne invartim intr-un ciclu din care nu mai iesim. intrebarea e daca isi doreste cineva sa iasa din acest ciclu viciat. sau suntem tot la motto-ul mai rau sa nu fie…
Pingback: Sistemul nu vrea aspru | Ciprian Blidaru Necenzurat