Ulciorul democraţiei a mers din nou la apă

Ca şi după 1989, când s-a instaurat o euforie generală, de părea că am fost o ţară de anticomunişti, şi acum, în elanul entuziast, există riscul să uităm cum arăta realitatea înainte de înfrângerea devastatoare a personajului eşuat politic, Victor Ponta. Tabloul nu arăta deloc bine pentru mulţi dintre cei care vor să pară mai revoluţionari acum decât erau înainte.

În primul rând, adversarii politici ai candidatului PSD nu păreau să se dea de ceasul morţii în lupta cu pericolul roşu. Televiziunile ostile până nu demult regimului Ponta mai lăsaseră doar mici ochiuri prin care se mai putea vedea ca printr-un vizor răul actualei puteri. Categorii socio-profesionale se lăsaseră mituite, excepţiile eroice meritând toată stima. Va rămâne memorabilă vorba unei profesoare din Ploieşti, care a refuzat cei 700 de lei daţi de guvern: „Avem şi creier, nu doar maţe”.

Flacăra civismului a fost aprinsă de românii din străinătate, care au suferit umilinţe peste umilinţe din partea statului român. Întâi au fost daţi afară din ţară de nişte politicieni corupţi şi incompetenţi, care n-au fost în stare să le ofere nimic – locuri de muncă, siguranţa zilei de mâine etc. – apoi au contribuit masiv la bugetul României trimiţând bani în ţară, iar pentru toate acestea li s-a interzis şi dreptul la vot. O abjecţie demnă de cea mai cruntă dictatură africană. Am arătat cât suntem de înapoiaţi ca stat, în faţa întregii lumi.

Toată această nedreptate cruntă n-avea cum să nu sensibilizeze o parte importantă a publicului din ţară, care oricum, prin generaţia facebook şi internet, era ruptă de manipulările toxice ale televiziunilor întreţinute de mafioţii puterii. De asta nu e o victorie nici a presei, nici a politicienilor, toţi au fost sub aceşti tineri liberi şi a unui întreg public a cărui revoltă de bun simţ s-a materializat la vot.

Cu siguranţă că acum mulţi oportunişti vor întoarce armele şi vor căuta în biografia lor subţire minore gesturi de anti-pontism. Ca şi cei care, după 1989, invocau că din când în când mai purtau şi blugi înainte, chipurile, ce mari disidenţi au fost ei! Dar, ca să fim corecţi, oricât am iubi revolta civică, nu poate fi extras total meritul politicului din această victorie, care a existat, dar care n-ar fi fost suficient. E vorba aici de un candidat altfel, care, nevenind din establishmentul prăfuit, a dat senzaţia de schimbare. Totuşi, trebuie spus că, deşi n-a făcut o campanie dură anti-Ponta, a beneficiat şi de pe urma vătămării serioase a imaginii contracandidatului său, de către Traian Băsescu, de-a lungul acestui an electoral.

Tot acest cumul de factori care a dus la victoria nesperată al lui Klaus Iohannis va rămâne în urmă, iar în faţă se arată doar o mare aşteptare care se cere a fi onorată pe măsură. Iar dacă nu se va profita de această oportunitate pentru a continua drumul consolidării democraţiei şi vom ajunge ca tot la cinci ani să tremurăm de spaima unui partid nereformat, atunci nu e sigur că ulciorul democraţiei va mai merge la apă.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/ulciorul-democratiei-a-mers-din-nou-la-apa-149696.html#rate_article

Oportuniştii fanatici

Plosca bolşevică

Articol cenzurat in cotidianul Crisana

Cu  plosca  în  mână au ieşit la luptă şi şandramalele bolşevice dezafectate, Tribunul, Meleşcanu, e aşteptat Oliviu Gherman şi dacă se poate, tot  patrulaterul roşu cu stafia lui Verdeţ  levitând pe deasupra. Nelipsitul puşcăriabil Dan Diaconescu se alătură şi el în spatele marelui chinezoi.

După ce a câştigat cum a câştigat, cu semnele de întrebare privind  votul din secţiile speciale, de unde au venit 10%, iată că Ponta atacă turul doi promiţând românilor un nou  Ev  Mediu. Mândri şi uniţi de furt şi întru furt par  a fi doar ei,  pentru  că privind la harta electorală nu vedem nicio unitate. Dimpotrivă, ruptura e mai evidentă ca oricând între cele două Românii.

Dincolo de Transilvania, nota dominantă e sclavagismul, misticismul şi pe lângă minoritatea exploatatoare există şi marea masă a hoţilor săraci.  Un cerc vicios, hoţia  generează  sărăcie  şi  sărăcia hoţie.  Dar raportarea la această masă neputincioasă  şi înapoiată este una ipocrită şi-n alte zări mai luminate. Fosta soţie, a preşedintelui  Hollande, se răzbună în memoriile sale divulgând dispreţul pe care socialistul de caviar, Hollande,  îl manifesta  în privat  faţă  de cei săraci, pe care-i numea, “ştirbii”. Şi la noi,  aceşti  “ştirbi” sunt folosiţi cu cinism pentru a asigura votul  unor indivizi care  se simt  mai mândri ca oricând, atunci cînd sunt prin Dubai sau Miami.

Chiar  şi  aşa, retorica  naţionalistă  este una  falimentară pentru ţările medii  şi mici. Vorbind  realpolitik, Rusia îşi permite oarecum naţionalismul,  fiind o mare putere, dar în cazul nostru orice ieşire de pe orbita democraţiei liberale  echivalează cu un colaps.

Cu toate acestea, tot ce vedem la Victor Ponta  vine  în contra  direcţiei  europene  de  până  acum. Inclusiv atitudinea dispreţuitoare faţă de  românii  din străinătate. Să împiedici  votul celor pe care i-ai dat afară din ţară, tu cu partidul tau, reprezintă  o lovitură demnă de înaintaşii tăi comunişti. Nemaivorbind de faptul de-a trimite Corpul de Control al Guvernului,  ca  să  facă  verificări  la primăria Sibiului, acţiune tipică de Vladimir Putin care prin forţa abuzivă a îngenuncheat orice opoziţie.

Această turmă de mistreţi  politici  trebuie stopată din goana furibundă spre a obţine toată puterea în această ţară.  S-a unit plosca bolşevică cu autocraţia de-o nesimţire veselă, iar dacă cei care s-au mobilizat doar pe un picior la primul tur, nu-şi revin, plus toţi cei care stau pasivi, atunci coşmarul acestei ţări e unul definitiv.

Cele doua Românii