Fără demagogie motivațională

Printre temele motivaționale, inspiraționale, circulă uneori și mesaje incoerente și superficiale. Din dorința de-a încuraja gândirea pozitivă cu orice preț se produce o ruptură de realitate. Ceea ce face ca multe dintre mesajele de acest gen să sune minunat, dar să fie complet inutilizabile.

Aș dori să reliefez două astfel de mesaje motivaționale contradictorii, care circulă în zona aceasta a cărților și filmulețelor de dezvoltare personală. Pe de o parte se transmite mereu că e foarte important pentru fericirea și împlinirea noastră să fim noi înșine. Nimic greșit până aici. Dar pe de altă parte, ni se spune mereu cât de important e să te adaptezi. Din capul locului cele două atitudini se contrazic. Cu cât îți vei dori să fii mai mult tu însuți, cu atât îți va fi mai greu să te adaptezi. Vei reuși să te pliezi doar pe formele care corespund firii tale, dar dincolo de aceste granițe nu vei călca. Vei evita teritoriile străine, în schimb dacă vei merge pe calea acomodării, adaptării de tip meduză, care acum se strânge și devine tubulară până trece printr-un spațiu mai strâmt, ca apoi să se desfacă, nu se mai pune problema unei identității proprii bine conturate, ești genul care poate fi orice și nimic de fapt. Tipul cameleonului. Cu toate că rețeta echilibrului e cea recomandată, nimeni nu poate sta într-un perfect echilibru. Așa că unii vor avea tendința să fie mai identitari, iar alții mai superficiali.

Cealaltă divergență este legată de mesajul: fă ce-ți place! Care se ciocnește de un alt îndemn dictat de realitatea pieței, reinventează-te mereu. Oricât de polivalent ai fi și oricâte aptitudini ai avea, la un moment dat vei fi obligat să faci și ce nu-ți place, ba mai degrabă, știm bine, suntem obligați să facem mai mult ce nu ne place. Așa că e foarte greu să conjugi faptul de-a face ce-ți place cu realitatea pieței de muncă, atât de presantă când vine vorba de reconversie profesională.

Din nou nu cred în realizarea echilibrului perfect nici aici. Ori mergi pe calea ta și accepți o existență riscantă, întreruptă doar de o șansă miraculoasă, ori sacrifici ceea ce-ți place și urmezi calea oportunităților de tot felul.

Depinde unde e mai centrat fiecare dintre noi, sfaturile universale și rețetele generaliste sunt lipsite de valoare practică. Astfel că e mai important să știm la ce trebuie să renunțăm, să alegem ce ne-ar frustra mai puțin și să lăsăm deoparte lăcomia de-a le avea pe toate.

Lumea – Lagărul vesel