Codașii fuduli ai Europei

Candidezi, nu candidezi, vremea ”politicii” trece…:)

PNL plătește prețul incompetenței și șarlataniei

Timpul scoate la lumină toate farsele și minciunile politicii. Rezultatul acestor alegeri probează cu vârf și îndesat acest adevăr.

Din păcate, cei mai mulți așteaptă să treacă prea mult timp din viața lor pentru a descoperi că au fost înșelași. Așa cum s-a întâmplat cu declarația din campanie a Alinei Ghorghiu: ”USL a fost doar un cadou frumos împachetat, dar înăuntru a fost găunos totul… Știți pentru ce a fost făcut USL? Împotriva domnului Băsescu și a regimului Băsescu.” Problema e că antibăsiștii cu spume între timp au uitat totul, cei mai mulți nu citesc declarația, așa că sunt numai buni de fezandat pentru o viitoare manipulare. Sunt convins că pe pnl-iști, care n-au combătut PSD-ul nici la locale, nici acum, e mai dureros că a intrat Băsescu în Parlament, decât faptul că i-a surclasat PSD-ul.

Acest scor dezastruos al așa – zisului partid de dreapta PNL, plin de psd-iști sub acoperire, e dovada că blatul funcționează sub oblăduirea marelui alb de la Cotroceni, care va tăcea satisfăcut  în păpușoi următorii patru ani. Din când în când va ieși la rampă ca să pară că se opune aroganței psd-iste, mizând pe imaginea de victimă cu care a câștigat în 2014 și pe instituțiile de forță. E tot ce și-a dorit, să fie unicul lider anti-psd, de asta PNL e plin la vârful lui doar de caporali constipați și sergenți speriați de public și de microfon.

Toți vor trebui să-și dea demisia, problema e că în spate sunt alții ca ei, iar în felul ăsta n-are rost să faci politică. Nu poți să faci politică cu tablagii, e o chestiune de elementară diviziune a muncii. Indiferent ce va urma, un lucru s-a dovedit din nou, soarta șarlatanilor și a incompetenților e să iasă pe ușa din dos cu un șut în partea moale.

Mergând la vot, le faceți doar lor bine

Mark Twain: „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”

De ce nu merită să mergi la vot? Pentru că nu ai nimic de câștigat, iar partidele au totul de câștigat. Să vedem  consecințele reale ale votului. Votând, le dați de mâncare celor din partide și familiilor lor. Odată ce i-ați pus pe funcții, urmează să plătiți taxe, din care să-i întrețineți pe acești paraziți, care vă mai și fură pe deasupra, băgând mâna în bugetul public.

Unii din partide sunt angajați pe salarii de 10.000 – 20.000 de lei sau mai mult, în marile companii de stat, iar parte din bani se întorc la partid sau la cei care i-au numit în funcții. Votând, le mai dați posibilitatea să-și deschidă afaceri, marginalizându-i pe antreprenorii liberi. Firmele de publicitate, de construcții sunt ale partidelor și ele iau partea groasă a contractelor. Dacă se fac piețe în centrul orașului, stați liniștiți că nu se fac pentru voi, așa cum cred mulți gură cască. Se fac pentru cafenelele, cluburile și pizzeriile din zonă, care sunt în mâna oamenilor din partide. Unele spală bani, iar puținele locuri care aduc bani, trimit o parte la partid.

Tot acest sistem, toată această morișcă se învârte într-un cerc închis, unde voi prostimea nu aveți acces. Singurul lucru de care are nevoie secta de partid e votul dumneavoastră. Secta de partid e formată din călăii noștri. Practic, noi ne votăm călăii.

Uitați de abureala cu Democrația, nu e în mâinile noastre. Suntem lăsați doar să votăm pe cine vor ei. Din această fundătură nu se poate ieși decât prin boicot electoral.

Din ciclul: ”Votul tău contează!”

Sistemul nu vrea aspru

Scriam la începutul anului, că aproape la fiecare ciclu electoral ne putem aștepta ca sistemul să întărâte electoratul. De data aceasta n-au scos nimic deosebit la iveală, aceeași fumată și palidă manipulare prin lupta anti –  PSD.

Oricum e necredibilă această adversitate, când ne gândim că și PNL, dar si PDL – ul lui Blaga erau un fel de PSD II. Diferențe de ambalaj și de marketing politic ca să putem momi electoratul. Dar apatia electorală și dezinteresul românilor față de alegeri nu li se datorează lor, precum ar fi tentați unii să creadă. Nu au românii atâta personalitate și curaj încât să întoarcă spatele lumii politice și să boicoteze sistemul mafiot prin nesupunere civică. Pur și simplu așa-i convine sistemului să stea lucrurile de data aceasta. Nu vrea tărăboi electoral, pentru că PNL și PSD sunt înțelese să conducă împreună statul.

Lui Iohannis îi convine un PNL fără cap, ci doar cu o coadă lungă și bleagă, pentru că nu vrea un lider rival în propria ogradă politică. Iar dinspre partea PSD-ului știe că poate sta liniștit, atât timp cât Dragnea e șantajat cu dosare și va cânta în strună dacă va vrea să rămână liber, deci și șeful PSD. De asta e liniște în această campanie. Dacă n-ar exista această înțelegere subterană, am avea uraganul din 2014 de la alegerile prezidențiale sau măcar un vifor.

Efectele blatului s-au văzut încă de la alegerile locale, unde la București, PNL n-a combătut. Blatul a funcționat și invers, dacă ne gândim și la alte orașe gen, Cluj Napoca, Oradea sau Arad. În general, ideea a fost ca primarii aflați pe funcție sau cei cu șanse mai mari să nu fie atacați la baionetă.

Elocvent e și faptul că merg acum cu sloganuri asemănătoare, ca să nu existe o diferențiere notabilă de imagine. Toate acestea pentru ca alianța post electorală să nu pară una dintre două foste grupări ostile.

În privința partidelor mici, am putea vorbi de ”campania pentru ce-i doare pe ei”. P.R.U. are sigla cu portretul lui Vlad Țepeș, dar promite amnistie penală și aruncă cu sloganuri de genul: ”Bunăstare, nu dosare!” Un asemenea efect de umor contrariant doar lui Caragiale îi mai putea ieși.

Traian Băsescu și P.M.P. vorbesc în primul rând de sistem, de parcă românii ar fi niște luptători anti – sistem din tată în fiu. Problemele fostului președinte și a Elenei Udrea au devenit și unicul sens al luptei lor politice, ceea ce arată că sunt mai degrabă în etapa post carieră politică la nivel înalt.

USR – ul a propus doi lideri în oglindă față de PNL, care l-a pierdut pe drum pe Vasile Blaga, deși sunt vești că buldogul latră în continuare pe circuit intern. Nicușor Dan e un caniș somnolent, iar Clotilde Armand e mai naturală decât pălămida vorbitoare de la PNL, dar și prea patetico – stridentă. Însă pentru un partid de laborator nu prea e important leadership-ul.

Dar peste toate aceste ”indicii rezonabile”, ca să citez limbajul de lemn al justiției, rămâne relevant pentru inexistența democrației în România, faptul că, nu oamenii s-au săturat de politică, ci Sistemul n-are nevoie acum să le aplice niște electroșocuri prin care apoi să-i teleghideze în direcția dorită.