Halatul alb şi vest(e)a roşie

„Mi s-ar părea o laşitate să-mi iau macferlanul şi valiza şi să plec la Cotroceni”. „Nu candidez în 2009… Mi se pare ca aş fi un mare mincinos, cu nas de Pinochio, dacă aş face ca domnul Ciorbea. De bine de rău, Băsescu a stat 4 ani la primărie”. Aşa spunea doctorul în 2008, dar de atunci e mult, suntem deja în 2009, aşa că totul se poate schimba. De fapt nu mai surprind pe nimeni piruetele acestea politice. Au intrat deja în fişa postului.

Mai interesant de analizat sunt resorturile ascunse ale acestei candidaturi. În primul rând, că nu putem vorbi de o candidatură serioasă. Sorin Oprescu nu candidează pentru a câştiga preşedinţia. Dacă ar fi dorit acest lucru, şi-ar fi anunţat candidatura pe la începutul anului şi ar fi ţinut-o tot într-o bătălie electorală aşa cum au făcut-o Geoană şi Antonescu, oameni care aspiră cu adevărat la funcţia prezidenţială. Şi atunci de ce candidează doctorul? În primul rând, independenţa mult clamată pe spatele căreia s-a obţinut mandatul de primar al Capitalei reprezintă un tertip electoral şi nimic mai mult. Sorin Oprescu a fost, este şi va fi omul PSD-ului, creaţia lui Ion Iliescu. Există foarte mulţi PSD-işti care nu-l înghit pe Geoană şi care au devenit simpatizanţi ai acestui partid datorită lui Ion Iliescu şi chiar lui Adrian Năstase. Aceştia nu-l vor vota pe Geoană în primul tur, mai degrabă vor absenta de la vot. Sorin Oprescu, trimis în luptă, ar strânge voturi venite pe filiera Iliescu-Năstase, plus neutrii pasivi care ar fi ispitiţi de momeala aşa-zisei independenţe politice a doctorului. Aceste voturi, care mai mult de 10% n-au cum să depăşească, îşi vor dovedi utilitatea pentru PSD abia în turul doi.

Finala pare a fi Geoană-Băsescu, chiar dacă într-un recent sondaj Antonescu era cotat puţin peste Geoană. Însă ieşirea de la guvernare şi opoziţia mult mai vocală al lui Geoană faţă de slab odorizatul Crin, plus forţa superioară a partidului pot cântări decisiv în propulsarea lui Geoană în turul doi. În acel moment va începe polarizarea voturilor acordate în turul întâi. Acum e clar că oricât l-ar avea de puţin la inimă pe Geoană, votanţii lui Oprescu nu-şi vor da voturile lui Băsescu. Motivul principal este acela că sub halatul alb doctorul poartă şi acum vesta roşie, el fiind perceput în continuare ca fiind un produs al PSD. Sigur că acum PSD-iştii, în frunte cu Ion Iliescu, caută să creeze o falsă distanţă faţă de Oprescu criticând un posibil pact cu Băsescu al acestuia, datorită faptului că doctorul n-a dat de pământ cu preşedintele în discursul său de lansare. O diversiune tipic PSD-istă care ţinteşte să şteargă impresia că-n spatele lui Oprescu se află PSD. Era de aşteptat ca partidul să inducă această distanţă, de ochii lumii, pentru a-şi proteja candidatul propriu.

Lansarea tardivă a lui Sorin Oprescu este bine gândită de maşinăria de manipulare PSD-istă care-n felul aceasta captează un segment electoral care altfel ar rămâne înregistrat la categoria absenteişti. De aceea ar fi şi fals să credem că, dacă Oprescu nu ar candida şi deci nu ar strânge acele voturi dinspre partea iliescistă, voturile respective ar merge tot spre Geoană în turul doi. Să ne aducem aminte că în 2004 mulţi simpatizanţi PSD-Iliescu au votat împotriva lui Năstase, preferându-l pe Băsescu. Dacă electoratul lui Iliescu şi Năstase, care acum este unul comun, n-ar fi reprezentat şi implicit mobilizat de candidatura lui Oprescu n-ar exista siguranţa acestor voturi strânse de doctor pentru turul doi. Electoratul PSD, care e oricum divizat, are nevoie de impulsul convergent al tuturor taberelor sale pentru a fi siguri pe recolta de voturi.

Prin candidatura lui Sorin Oprescu se uneşte întregul pol electoral al PSD. Pe două căi se atrag voturile care într-un final trebuie să meargă spre aceeaşi urnă. PSD-iştii din toate judeţele se vor uni, iar aripa iliescistă va face front comun pentru ca partidul, dobândind funcţia de preşedinte, să ajungă cu adevărat la putere. În felul acesta voturile doctorului îşi vor pierde albeaţa independentă şi se vor înroşi în urna PSD-istă.

 http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/halatul-alb-si-vest-e-a-rosie-85074.html

Râde plânsu’ de-altădată…

Ritualul împerecherii politice se apropie de sfârşit. Ceea ce părea greu de anticipat, înainte de alegeri, şi anume o alianţă PDL-PSD, iată că a devenit realitate. Artizanul indirect al acestei alianţe este în bună măsură, Călin Popescu Tăriceanu, care nici în ruptul capului n-a acceptat renunţarea la postul de premier. Foarte multă lume a sancţionat acest gest interpretându-l doar ca o formă a luptei oarbe pentru ciolan. Dacă e să analizăm mai la rece, am putea spune, că în negocierea cu PDL, Tăriceanu avea toate motivele să nu cedeze în faţa celor cu care s-a şicanat vreme de patru ani. Intrarea la guvernare prin renunţarea la postul de premier ar fi fost pentru Tăriceanu o cedare şi o umilinţă în faţa lui Traian Băsescu, cel cu care s-a luptat atâţia ani.

În ceea ce priveşte posibila alianţă cu PSD, liberalii au avut şi aici o mândrie mai mare decât scorul obţinut la alegeri, însă şi Traian Băsescu a ţinut morţiş să atragă PSD-ul de partea sa, pentru a da indirect lovitura liberalilor, în speţă lui Tăriceanu. Vasile Blaga a sintetizat clar cheia acestor negocieri: „Dacă scăpăm de Călin, dau de băut”. Şi uite aşa s-au apropiat cei care păreau că nu se vor apropia niciodată, PSD şi PDL. Multă lume a părut oripilată criticând lipsa de demnitate a PSD-ului, care chipurile, după ce a fost făcut albie de porci de Băsescu se gudură acum pe lângă acesta. În relaţia PSD – Traian Băsescu există nişte nuanţe, care pot schimba percepţia de mai sus. În primul rând, în toţi aceşti ani, Traian Băsescu a lovit mai degrabă aripa conservatoare din PSD, Iliescu, Năstase, încurajând tacit, dar uneori şi vocal tabăra lui Mircea Geoană. Faptul că PSD-ul condus de Mircea Geoană ajunge să facă o alianţă cu PDL-ul lui Băsescu n-ar trebui să ne mire atât de tare. Pentru chemările lui Năstase la DNA şi pentru atacurile la adresa lui Ion Iliescu, Geoană i-a fost şi-i este recunoscător lui Băsescu, care în felul acesta i-a întărit poziţia de lider în partid.

Un alt aspect important este dat de UDMR, care pare să joace până în ultimul moment cartea guvernării. Dacă PSD-ul va renunţa la această condiţie de negociere şi va accepta şi desemnarea lui Stolojan ca premier, va suferi o înfrângere de imagine. UDMR-ul chiar dacă nu merge acum la guvernare, va merge cu siguranţă, cu al doilea tren. Pentru că toată lumea vorbeşte de cei patru ani de mandat al guvernării, ca şi cum noi am fi naivi şi-am crede că această formulă îşi va da obştescul sfârşit doar după alegerile din 2012. Sunt mari şanse ca-n aceşti patru ani tulburi, ce se arată, toate partidele parlamentare să ajungă la guvernare. Vremurile de criză s-ar putea să genereze şi o resurecţie a partidelor naţionaliste: PRM, PNG. Totul este posibil, pentru că trăim nu în cea mai bună dintre lumile posibile, după cum spunea filozoful german Leibniz, ci în cea mai rea.

De reţinut, pentru memoria peliculei, secvenţa de la Cotroceni, în care Băsescu l-a introdus în scenă pe proaspătul premier desemnat, Stolojan. După scena plânsului, aceasta a fost scena râsului. Şi într-adevăr, cei doi pot, acum, să le râdă-n nas, tuturor.

 http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/rade-plansu-de-altadata–72027.html

Amazoana politicii româneşti

Una dintre femeile politicii româneşti, care începe să devină din ce în ce mai agresivă în ultima vreme, este nimeni alta decât favorita prezidenţială, Elena Udrea. Dacă de la bun început a părut clar pentru toată lumea că este omul sau mai bine zis femeia lui Traian Băsescu, cu toate acestea, apariţiile de tabloid de la-nceputul carierei sale publice parcă nu prevesteau o ascensiune atât de fulminantă.

Apariţiile sale mondene, favorizate de câte o înţelegere cu vreun paparazzi, o ajutau să mai acopere şi ea câte o copertă lucioasă a vreunui tabloid, cu costumele sale de baie în dungi marinăreşti, care de departe o făceau să pară pe tanti Leni că aduce a zebră nesemaforizată. Încet, încet, Zeus s-a gândit să o răsplătească pe Afrodita, nu ştim dacă pentru „serviciile prezidenţiale” la care se referă premierul Tăriceanu, dar cert este că a ajuns, deocamdată, secretar executiv al PD-L şi nu pare să se oprească aici. Întrebată la un moment dat dacă şi-ar dori să devină prima doamnă, ilustra doctorandă a răspuns că şi-ar dori ca soţul ei să fie primul domn, în sensul în care este şi soţul Angelei Merkel prim domn. Deci aspiraţiile sunt mari pentru cea care din tanti Leni s-ar putea să devină un fel de tanti Lenin, ceea ce în PD-L se pare că a şi ajuns deja. Lacheii prezidenţiali, în frunte cu Boc, o au drept stăpână directă pe Nuţi, care, după ce-şi plimbă nurii ei de Pleşcoi prin coridoarele întunecate şi păcătoase ale Cotroceniului, se duce să-i mai verifice din când în când pe Boc şi pe Videanu dacă au unghiile tăiate. Sigur că noua ipostază de om politic cu funcţie impune şi o anumită ţinută sobră, astfel că adâncatele decolteuri şi ţinuta sport a fost înlocuită cu sacouri şi taioare, demne de o militantă serioasă. Ţinuta cea nouă se asortează şi cu statutul de lector universitar, doctorand într-ale geostrategiei. Dar nu e exclus ca pentru electoratul viril, blonda PDL-istă să-şi mai prezinte din când în când, măcar atâta cât timp o mai avantajează vârsta, ţinutele de femeie fatală cu care s-a lansat. Până atunci o putem urmări în campania pentru locale, unde nu iartă nimic. Prezentă recent la Oradea, la lansarea candidaţilor PD-L, suspusa lui Zeus s-a năpustit asupra partidelor rivale, acuzându-şi adversarii politici de trădare şi de infantilism politic: „Tandemul Tăriceanu şi Iliescu a dat PD afară de la guvernare”. „Pe 1 iunie, o să le putem spune adversarilor noştri: de Ziua Copilului, mergeţi şi jucaţi-vă, până vă maturizaţi! Pentru că până atunci PD-L va guverna singur România”. A ajuns PD-L, prin vocea Elenei Udrea, un partid de sfinţi, care se uită la restul partidelor ca la nişte iude politice. Asta e culmea tupeului şi acesta e numai începutul campaniei, în care cartea măsluită a PD-L va fi jucată fără niciun fel de scrupule. Noroc că din când în când le mai pune câte-o piedică mezina familiei Băsescu, de pică toţi în Boc. Ultima perlă a micuţei a fost spusă cu prilejul lansării candidaţilor PD-L Cluj pentru alegerile locale. Potrivit acesteia, Boc este un model pentru tinerii din PD-L, deoarece: „Pentru dânsul legea este un lucru clar. În acelaşi timp, nu am cum să nu-i remarc promptitudinea. În timp ce unii dintre noi spunem numai câteva cuvinte, dânsul editează perfect câteva fraze. „Uitându-ne la fiica sa, nu putem decât să-i dăm dreptate lui Traian Băsescu, care spunea recent că universităţile s-au transformat în tiparniţe de scos diplome pe bandă rulantă. Aceştia sunt oamenii cu pretenţii de moralitate politică, care pun mereu placa victimizării, doar, doar or putea încăleca electoratul de care se vor folosi ca de-o mârţoagă înfometată, ca mai apoi să poată călări în voie caii mari ai puterii.

 http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/amazoana-politicii-romanesti-58568.html