România reală, mereu în umbră

E din ce în ce mai clar că şansele cetăţeanului de-a se mai simţi reprezentat în ţara asta sunt nule şi pe viitor. La televiziunile controlate de moguli, care funcţionează pe principiul Ceata lui Piţigoi, moare unul, învie doi sau la partidele bine reprezentate mediatic, unde jocurile de putere sunt cele din care se înfruptă cu toţii, nu mai vedem de mult vreo reprezentare a realităţii. Între fuziuni şi rupturi continue stă toată politica noastră. E singura ei dimensiune. Restul nu mai contează.

Doar că restul sunt de fapt cei mulţi, iar România a ajuns o ţară de asistaţi la limita supravieţuirii. Avem, conform unor date ale Institutului pentru Politici Publice, peste şapte milioane de români asistaţi sociali, iar 95 la sută dintre ei au diferite beneficii sociale şi doar cinci la sută primesc servicii sociale.

Cu precizarea că asistenţa socială în România nu presupune protejarea cetăţeanului şi pregătirea lui pentru reinserţia profesională. În Occident, asistenţa socială poate reprezenta un venit comparabil cu cel al unui salariat normal. Salariile mici din România, cele mai mici din UE, ne arată adevărata dimensiune.

În contextul acesta, de sărăcie generalizată, efectele sunt dramatice şi în ceea ce priveşte natalitatea, demografia. Numărul nou-născuţilor în 2013 a fost sub 180.000, cel mai mic nivel al natalităţii de după cel de-al Doilea Razboi Mondial. Mai putem adăuga în completare şi pe cei 3,3 milioane de români emigraţi în UE, majoritatea fiind cu vârste între 25 si 45 de ani.

Realităţile sunt şi mai sumbre dacă privim şi spre corupţia endemică. În fiecare zi, DNA-ul scoate la lumină un nou caz de corupţie. Românii sunt furaţi din toate direcţiile, de către toate instituţiile. Furaţi la facturile de curent, cu-n fisc nemilos care colectează bani pentru mafiile politice, cu guvernanţi proşti şi buni doar de maimuţăreli, care măresc acciza la benzină, iar marii transportatori alimentează în afara ţării.

Doar decizii în defavoarea cetăţeanului. Mulţi se miră de ce nu se opresc din furt cei care ne conduc, atunci când văd osârdia cu care lucrează DNA-ul. În primul rând, că nu pot altfel, aceste instituţii funcţionează pe furt de când se ştiu. Nu mai pot funcţiona altfel. Ar trebui poate un DNA pe fiecare domeniu de activitate. DNA în Sănătate, în Administraţie, Transporturi.

Ajungem inevitabil la vorbele inspirate ale lui Joe Biden: „Corupţia e o altă formă de tiranie”. Românii simt pe pielea lor adevărul dureros al acestor cuvinte. Sărăciţi şi exploataţi de o oligarhie, rămân să roadă osciorul micilor beneficii sociale aruncat de politiceni, să trăiască fără urmaşi sau să emigreze la munca de jos în Europa.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/romania-reala-mereu-in-umbra-145545.html