Scriam la începutul anului, că aproape la fiecare ciclu electoral ne putem aștepta ca sistemul să întărâte electoratul. De data aceasta n-au scos nimic deosebit la iveală, aceeași fumată și palidă manipulare prin lupta anti – PSD.
Oricum e necredibilă această adversitate, când ne gândim că și PNL, dar si PDL – ul lui Blaga erau un fel de PSD II. Diferențe de ambalaj și de marketing politic ca să putem momi electoratul. Dar apatia electorală și dezinteresul românilor față de alegeri nu li se datorează lor, precum ar fi tentați unii să creadă. Nu au românii atâta personalitate și curaj încât să întoarcă spatele lumii politice și să boicoteze sistemul mafiot prin nesupunere civică. Pur și simplu așa-i convine sistemului să stea lucrurile de data aceasta. Nu vrea tărăboi electoral, pentru că PNL și PSD sunt înțelese să conducă împreună statul.
Lui Iohannis îi convine un PNL fără cap, ci doar cu o coadă lungă și bleagă, pentru că nu vrea un lider rival în propria ogradă politică. Iar dinspre partea PSD-ului știe că poate sta liniștit, atât timp cât Dragnea e șantajat cu dosare și va cânta în strună dacă va vrea să rămână liber, deci și șeful PSD. De asta e liniște în această campanie. Dacă n-ar exista această înțelegere subterană, am avea uraganul din 2014 de la alegerile prezidențiale sau măcar un vifor.
Efectele blatului s-au văzut încă de la alegerile locale, unde la București, PNL n-a combătut. Blatul a funcționat și invers, dacă ne gândim și la alte orașe gen, Cluj Napoca, Oradea sau Arad. În general, ideea a fost ca primarii aflați pe funcție sau cei cu șanse mai mari să nu fie atacați la baionetă.
Elocvent e și faptul că merg acum cu sloganuri asemănătoare, ca să nu existe o diferențiere notabilă de imagine. Toate acestea pentru ca alianța post electorală să nu pară una dintre două foste grupări ostile.
În privința partidelor mici, am putea vorbi de ”campania pentru ce-i doare pe ei”. P.R.U. are sigla cu portretul lui Vlad Țepeș, dar promite amnistie penală și aruncă cu sloganuri de genul: ”Bunăstare, nu dosare!” Un asemenea efect de umor contrariant doar lui Caragiale îi mai putea ieși.
Traian Băsescu și P.M.P. vorbesc în primul rând de sistem, de parcă românii ar fi niște luptători anti – sistem din tată în fiu. Problemele fostului președinte și a Elenei Udrea au devenit și unicul sens al luptei lor politice, ceea ce arată că sunt mai degrabă în etapa post carieră politică la nivel înalt.
USR – ul a propus doi lideri în oglindă față de PNL, care l-a pierdut pe drum pe Vasile Blaga, deși sunt vești că buldogul latră în continuare pe circuit intern. Nicușor Dan e un caniș somnolent, iar Clotilde Armand e mai naturală decât pălămida vorbitoare de la PNL, dar și prea patetico – stridentă. Însă pentru un partid de laborator nu prea e important leadership-ul.
Dar peste toate aceste ”indicii rezonabile”, ca să citez limbajul de lemn al justiției, rămâne relevant pentru inexistența democrației în România, faptul că, nu oamenii s-au săturat de politică, ci Sistemul n-are nevoie acum să le aplice niște electroșocuri prin care apoi să-i teleghideze în direcția dorită.
Ciprian Blidaru 