Roşiile sunt la început verzi

Recenta declaraţie al lui Videanu, prin care proaspătul guvern îşi arată interesul pentru reactivarea proiectului Roşia Montana, a dat din nou apă la moară comuniştilor verzi. Aceşti oameni ar face bine să trăiască cu ghindă şi păpădii dacă iubesc atât de mult natura. Marea majoritate însă nu trăieşte cu păpădii. Oamenii au nevoie de locuri de muncă. Sunt situaţii excepţionale, cum este cea de la Roşia Montana, în care trebuie pus în balanţă câştigul cu pierderile. Sunt de acord că natura şi mediul trebuiesc protejate, dar nici nu putem fi fanatici, încât să luptăm ca nişte chiori pentru a salva un munte, uitând de oamenii care îşi asigură un trai la Roşia Montana, ca să nu mai vorbim de profitul statului ce ar putea veni în timp din acel El Dorado. Şi aşa suntem datori vânduţi la FNI, datorii pe care şi fanaticii ecologişti vor trebui să le plătească, şi-n bani, nu-n căcăreze de oaie.

Aceste organizaţii de comunişti verzi  sunt bine subvenţionate de grupuri de interese care doresc să blocheze comunitatea de afaceri în favoarea unei politici economice asistate, cu-n stat protector şi mafiot totodată. E bine ştiut faptul că mafiile guvernamentale şi de stat se dezvoltă cel mai bine în condiţiile unui stat care caută să controleze economia şi să restricţioneze legislativ iniţiativă privată.

Marea revoluţie verde a început în America pe la sfârşitul anilor 60`, începutul anilor 70`. Statul a restricţionat atunci, prin măsuri exagerate de protecţie a mediului, iniţiativa de producţie a comunităţii de afaceri. Consecinţele au fost dezastruoase asupra producţiei americane care suprapuse cu criza petrolului au dus la un puternic declin economic în anii 70`. De atunci încoace s-au răspândit epidemic peste tot în lume aceste politici verzi, dar care mai apoi devin roşii.

Cel mai bine a definit esenţa comunistă a acestor ecologişti, fostul cancelar german, creştin democratul  Helmuth Kohl, care spunea despre partidul verzilor: „tomatele la început sunt verzi si apoi devin roşii”.