CAZUL BĂLĂCEANU-STOLNICI continuă să suscite interesul opiniei publice, prin noi elemente cu privire la legăturile profunde ale acestuia cu securitatea comunistă. Dacă până acum se ştia faptul că Bălăceanu-Stolnici a început în 1965, o lungă colaborare voluntară cu securitatea statului, axată cu predilecţie pe activitate informativă în mediul diasporei româneşti, recent, noile dezvăluiri aduc la lumină o complicitate a boierului securist în tentativa de asasinare a lui Vlad Georgescu, director la Europa Liberă între 1983 şi 1988, prin furnizarea către Securitate, a planului casei acestuia. CNSAS l-a deconspirat pe acad. Constantin Balaceanu-Stolnici cu numele de cod „Laurenţiu“. O altă dezvăluire cutremurătoare, ar fi aceea că turnătorul cu sânge albastru, s-a autopropus pentru o colaborare cu Securitatea. CNSAS dezvăluie, că acesta vorbeşte într-o scrisoare trimisă Securităţii, despre beneficiile pe care le-ar putea aduce el acestei instituţii, prin serviciile sale de turnătorie.
Activitatea sa de colaborator al securităţii a fost una prodigioasă, date fiind desele sale delegaţii în afara ţării, care erau bine răsplătite pecuniar (zeci de mii de lei, o sumă mare la vremea aceea), de către instituţia faţă de care seniorul liberal a fost cel mai fidel de-a lungul vieţii sale. Profitând de prestigiul şi de credibilitatea dată de originile sale aristocratice, Bălăceanu Stolnici s-a putut infiltra uşor în mediile intelectuale ale emigraţiei româneşti, devenind o armă eficientă în mâna securităţii ce putea acţiona împotriva oricărei disidenţe anticomuniste, care se putea închega în Occident.
Carierist fără scrupule, a râvnit mereu să ajungă director al Institutului de Geriatrie, în locul Anei Aslan, şi membru de onoare al Academiei Române. Visele i s-au îndeplinit după revoluţie, care l-a prins în momentul în care securitatea se pregătea să-l propună pentru un nivel superior de muncă informativă, şi anume în cadrul Direcţiei a III-a de Contraspionaj.
În urma acestor dezvăluiri, singura instituţie care a decis să întrerupă colaborarea cu Stolnici, a fost televiziunea română, unde acesta avea o emisiune, mai precis la canalul Tvr Cultural. În rest, Academia Română, Partidul Naţional Liberal au tăcut mâlc vizavi de membrul lor de onoare, iar ziarul Ziua, unde acesta împarte “judecata zilei”, a decis să-l susţină în continuare pe mentor.
Odiseea acestui caz nu este una singulară, dimpotrivă ea se înscrie în suita de dezvăluiri şocante apărute după 1990, cu privire la personalităţi ale culturii româneşti, care au pozat în victime ale comunismului şi implicit în mari anticomunişti. Să ne aducem aminte de Alexandru Paleologu, Dan Amedeo Lăzărescu, Mircea Ionescu Quintus, Ştefan Augustin Doinaş, Augustin Buzura, ca să îi pomenim doar pe cei mai celebri, deoarece lista e mult mai bogată.
Aceşti oameni şi alţii ca ei, au jucat o farsă sinistră păcălind o ţară întreagă cu fariseismul lor, demn de scene ale noului testament. În tot acest răstimp al tranziţiei, ideea de intelectual a reprezentat monopolul de imagine a disidenţilor de salon, care întreţinând sinistra mascaradă anticomunistă, au reuşit să compromită atât idea de intelectual cât şi cea de luptă împotriva totalitarismului. Probabil că încă nu s-a aflat totul, cine ştie cine mai urmează, din rândul celor ce-şi clamează disidenţa pe toate gardurile, aidoma unor gornişti activişti, care parcă au ieşit din găoacea activului de propagandă a partidului comunist.
Revenind la Bălăceanu Stolnici, acesta pe lângă faptul că nu schiţează nici cel mai mic gest de a-şi pune cenuşă în cap, îşi continuă cu o nesimţire de şarpe bătrân, activitatea de persoană publică, atât prin poliloghiile zilnice ce apar în ziarul al cărui mentor este, cât şi prin mediile academice, respectiv politice, unde i se menţin în continuare titulaturile de onoare.
N-ar mai fi nimic de adăugat după mine, decât că, aceasta este drama neamului românesc, faptul că reuşesc să ajungă, mentori, academicieni şi lideri de opinie, ticăloşi, care în oportunismul lor de iude bătrâne sunt în stare să sacrifice toate principiile şi ideile luminoase, de care se folosesc pentru a-şi crea imaginea de repere morale ale naţiei.
Aflăm de la CNSAS, că senatorul PNL, Doina Tudor, acuzată pentru complicitate la luare de mită, a fost în anii 80”, balerina la barul de noapte ”București”, care era localul protipendadei comuniste. Nicu Ceaușescu, Serghei Mizil, Madălin Voicu frecventau des localul respectiv. A fost racolată de Securitate pentru a avea relații cu străinii care frecventau și ei localul exclusivist.
Ciprian Blidaru 