…sunt de departe aceşti killeri verbali care aidoma unor luptători de ninja se mută de la un post la altul, de la o emisiune la alta pentru a împuşca cu cuvinte. La câtă încrâncenare vezi pe feţele lor de partizani ai zice că mai au un pic şi fac infarct în studio cu gândul la binele cetăţenilor. De fapt pe ei îi doare, exact acolo unde tot repetă celebrul deontolog, Bogdan Chirieac, în înregistrările cu Cătălin Macovei, că-l doare de lumea asta.
Această campanie electorală ne-a arătat că nu prea mai avem presă la nivelul expunerii centrale. Noi în general strălucim ca naţie prin enumerarea lucrurilor pe care nu le avem, n-avem autostrăzi, n-avem agricultură, n-avem industrie, n-avem justiţie, învăţământ. Deci e firesc pentru noi să n-avem. Cei care au apărut de câteva luni încoace să facă propagandă nu sunt ziarişti. Sunt agitatori plătiţi să manipuleze publicul. Aşa cum pe vremuri exista o agendă a agitatorului bolşevic, iată acum, agitatorii mogulilor au agenda lor. Dar în tot răul şi un bine. Această compromitere a actului jurnalistic decantează agenţii electorali deghizaţi în ziarişti de cei care încă se încăpăţânează să afirme gazetăria bunului simţ neparticipând la operaţiuni de propagandă şi linşaj mediatic.
Noutatea acestei campanii a venit tot dinspre presă. Partidele au devenit un instrument electoral eclipsat de trusturile media. Degeaba ai doar partid, dacă nu ai şi nişte ţevi de mitralieră care să tragă la foc automat seară de seară în capul românilor. Dar marea greşeală este că mogulii nu ştiu să fie discreţi. Dinu Patriciu fuge cu o casetă dubioasă prin redacţii să arate ce a făcut Băsescu acum cinci ani, Vântu şi Voiculescu îşi arată muşchii prin emisiuni. Acest război purtat pe faţă developează esenţa politicii. Nişte mafii economice scot în faţă politicieni marionetă care mai apoi trebuie să voteze legi sau să privatizeze în interesul marilor gangsteri.
Privind la propaganda de acum şi la istoria propagandei putem spune că şi pentru manipulare e nevoie de competenţă. Tipul acesta de propagandă agresivă menită să violeze adevărul elementar şi bunul simţ a fost brevetată de cele două extreme, nazismul şi bolşevismul. Problema e următoarea, în momentul în care faci o campanie brutală în care-i dai în cap sistematic şi temeinic cetăţeanului cu acuze şi stigmatizări repetate obsesiv trebuie să fii pregătit cu planul B în caz de reacţie. Pentru că dacă duci o asemenea campanie implicit se naşte în partea cealaltă victimizarea plus noncomformismul opiniilor. Bolşevicii şi naziştii aveau pregătite pentru deviaţionisme de acest gen, bâtele şi pistoalele. De aceea propaganda isterică era eficientă pentru curentele extremiste pentru că era dublată şi de violenţa fizică. În cazul de faţă trăind în democraţie, violenţa propagandei agresive nu poate fi dusă până la ultimele ei consecinţe, şi anume bâta-n cap. Prin urmare reacţia de victimizare precum şi reculul provocat de terorismul mediatic nu mai pot fi sancţionate exemplar într-o democraţie. Manipularea în democraţie pentru a fi eficientă are nevoie de o anumită subtilitate, de picătură chinezească, de lipsa orgoliului de-a crede că lovind dur se va sparge tabăra adversă. Democraţia având elasticitate nu se sparge nimic, totul funcţionează pe principiul bumerangului dimpotrivă cu cât dai mai tare cu atât se poate întoarce cu viteză mai mare înapoi, dar acest efect nu a fost calculat de cei care au orchestrat propaganda.
Dincolo de dezgustul şi scârba acumulate, cea mai mare greşeală pe care ar putea-o face acum românii ar fi să nu meargă la vot. Avem timp cinci ani de zile după aceea să tot fim flegmatici şi sictiriţi, acum e bine să reacţionăm mergând la vot şi votând în funcţie de ce credem noi şi nu de ce vor alţii să credem.
http://crisana.ro/stiri/controverse-23/campionii-unei-campanii-murdare–87345.html
Ciprian Blidaru 