Fir- aţi ai dracu` de incapabili…!

Cam aşa se răstea senatorul melcilor către melcii săi supuşi. Sau într-o variantă mai pentru popor, fir-aţi ai dracu` cu melcii voştri!  Tot aşa îţi vine să spui când vezi prostia conjugată cu hoţia. Asta vedem de ani de zile la noi în ţară, dar iată că am şi exportat  ce aveam mai bun. Nişte hoţi ordinari au furat din întâmplare tablouri de Picasso, Monet, Gaugain, în valoare de paisprezece milioane de dolari,  pe care voiau să le vândă cu cinzeci de mii  de euro. Până la urmă, mama lor le-a ars într-o sobă, pentru că vorba regretatului, Traian Tomescu, se strângea laţul.

În condiţiile acestea, ne mai mirăm că sar pe noi străinii când au loc infracţiuni şi că am devenit ciumaţii Europei. Ne plângem că ne confundă cu ţiganii. Nu ne confundă, că nu sunt aşa de proşti, precum cum îi credem noi, în şmecheria noastră ieftină. Ştiu şi care sunt romii noştri,  la fel cum îi identifică şi pe românii hoţi. Dar prin furtul acesta le arătăm şi primitivismul nostru.

Cam de la nivelul ăsta discutăm noi cu Europa. Facem ceva pe pânzele lor. Nici măcar hoţi de lux nu avem, hoţi profesionişti de tablouri, care sunt, uneori, la nivelul criticilor de artă.  Le dăm în cap europenilor cu hoţia şi prostia noastră, după care stăm şi mârâim pe lângă coteţ, să nu ne audă nimeni, împotriva nenorociţilor de occidentali care nu ne lasă liberi de capul nostru. Au ajuns foştii securişti şi nomenclaturişti, în frunte cu Varanul,  să clameze libertatea şi democraţia în faţa Europei. Au dreptate, Europa  nu ne vrea hoţi şi cu asta ne încalcă, într-adevăr, un drept sfânt.

Acelaşi tip de hoţi rudimentari  îi avem şi-n politică. Potlogari de genul Relu Fenechiu care iau nişte transformatoare paradite şi le vând statului, care oricum nu se va folosi de ele. Fostul bişniţar din Iaşi şi-a văzut visul împlinit, la fel cum fostul cioban din Pipera a făcut saltul de la barbut la cel de prădător la nivel înalt.  Nişte bişniţari care intrând în politică s-au mai spălat puţin, ca şi damele de companie, doar ca să poată fura nestingheriţi şi mai ales ca să ajungă la caimac. Aşa fac toţi.

Noi nu avem nici măcar escroci de geniu în politică. Toţi sunt nişte cârnăţari  grosolani. Noi n-am avut un Berlusconi sau un Bernard Tapie. Tipi care, la vremea lor,  au fermecat lumea prin şarm, discursuri, implicare de succes în mai multe domenii, dar care s-au prăbuşit în momentul în care s-a dezvăluit cealaltă latură a lor, cea de ticăloşi feroce.

Totuşi, măcar au fost nişte ticăloşi geniali pe care îi ştie o lume întreagă. Pe când noi nici în domeniul hoţiei nu avem un superlativ. Aşa cum sunt cei care au ars în sobă pe Monet, Picasso, Gaugain, aşa sunt şi cei de teapa Fenechiu, Becali.  Măcar dacă aveau o personalitate spectaculoasă, aceşti penibili, care din băieţi de cartier au devenit  mafioţi politici de joasă speţă. Parcă atunci ai mai fi înţeles să îi plângă televiziunile borfaşilor.

Pentru cei care se lasă manipulaţi în faţa televizoarelor – de nişte aşa-zişi jurnalişti, duhnind a miros de bancnote trecute prin multe mâini murdare, care vin să-i vopsească pe aceşti escroci în virginile martire ale neamului – un singur  gând ar fi suficient  pentru a se deştepta definitiv: banii pe care i-a luat Fenechiu de la stat pentru transformatoare, sunt banii lor. Toţi banii pe care i-au făcut aceşti hoţi în afacerile cu statul, sunt banii noştri care în mod normal trebuiau să meargă în spitale, autostrăzi, căi ferate, şcoli. V-au furat, v-au sărăcit şi voi îi plângeţi!

Dar cu toate acestea, timpul lor pare că s-a scurs, iar laţul se va strânge în jurul gâtlejului multora. Prostia asta rudimentară de a fura doar de la stat a început să devină previzibilă şi pentru DNA. Asta e, vorba lui Mircea Sandu, alt falit: “Măcar să fi fost deştepţi”.  Aşa e, măcar să fi fost deştepţi, fir-aţi ai dracu` de incapabili!

Numai unul

Premierul Ponta a apărut de la începutul anului la treizeci şi două de emisiuni tv şi a dat în şase luni mai multe ordonanţe de urgenţă decât guvernul Boc în acelaşi interval. Asta şi pentru că ordonanţele de urgenţă nu pot fi contestate la CCR decât de Avocatul Poporului, care e mai mult avocatul premierului. Totuşi, în felul acesta e evitată dezbaterea parlamentară, Parlamentul fiind astfel uriaş şi inutil.

Dincolo de forţa executivă, primul ministru este ubicuu de-a dreptul, apare peste tot şi comentează absolut orice eveniment. E şi întâiul formator de opinie al ţării. Îl ajută să zburde şi pactul de coabitare, neavând nicio piedică, precum şi majoritatea dodoloaţă pe care stă cocoţat. E şi foarte abil, reuşind din copilot al USL sa devină pilot. Cel care a ridicat USL-ul, fiind vectorul său de imagine, a fost Crin Antonescu.

Iată că Victor Ponta i-a luat locul, bazându-se pe mai multe atuuri. Procentele PSD, acordul de coabitare, relaţii mai bune pe plan extern. Toate acestea au dus ca la ora asta Crin Antonescu, ca în cursele de formula unu, abia să se mai vadă în oglinda retrovizoare a lui Ponta. Şi cine ştie, dacă peste încă vreo două tururi de pistă, nu va dispărea complet din oglindă.

Dar, dincolo de realul politic, există şi cauze care ţin de istoricul acestui personaj. Iar pentru asta e nevoie să privim în urmă la ascensiunea sa politică. Explicaţiile acestui nesaţ mediatic, acestei lăcomii de aligator vin din perioada junioratului politic. Ne aducem aminte cum pe vremea când era şef la TSD, Năstase l-a pus să se ridice de pe scaun şi să se întoarcă din profil pentru a arăta sălii dacă seamănă sau nu cu Titulescu. S-a conformat în râsetele sălii şi sub privirile ironic satisfăcute ale lui Năstase.

Asta a trebuit să facă ani de zile, să înghită şi să fie valetul politic prin excelenţă. Dar pentru a înţelege şi mai bine comportamentul premierului, să ne uităm şi la ce spunea unul dintre bunii săi prieteni, Sebastian Ghiţă, patron RTV. În stenogramele spumoase cu Vântu, marele Ghiţă spune la un moment dat: „Udrea e zgârcită ca şi Ponta, că nici ăla n-a avut maşinuţe când era mic”.

De fapt, cei doi seamănă, de asta sunt şi prieteni. Exhibiţionismul sirenei a fost total pe vremea când era ministru. Era peste tot, pe cal, în elicopter, pe bicicletă, sanie, la horă, pe la târguri, festivaluri. Îi mai uneşte şi lipsa de scrupule, oportunismul total.

Toţi aceşti oameni plecaţi de jos, care n-au avut nimic de pierdut, au făcut toate compromisurile posibile pentru a parveni. Iar odată ajunşi sus îşi răzbună din plin umilinţele şi neajunsurile. Îndurând atâtea umilinţe, probabil că e firesc să simţi nevoia, odată ajuns la butoane, să ameninţi directori cu DNA-ul sau să ceri oprirea unor anchete în desfăşurare.

Unii fac un paralelism forţat între recenta vizită în China a premierului şi comportamentul din ultimele zile. Ponta s-a manifestat mereu ca un sinofil, dar probabil că-i plac doar chinezăriile. Pentru că ar putea importa şi lucruri importante de acolo, nu doar aerul de despot oriental. Spre exemplu în materie de justiţie, că tot este fost procuror.

Justiţia regimului de la Beijing a hotărât ca un fost ministru să fie condamnat la moarte, pentru un furt de zece milioane de euro. În China, pentru infracţiuni economice care trec de 120.000 de euro se aplică pedeapsa capitală. Asta cum sună? Sau doar până aici ne place China. Într-adevăr, totul până la justiţie.

Să ne aducem aminte cât de blamaţi erau unii dintre foştii miniştri pedelişti de către actualul premier, pentru posibile acte de corupţie. Nu s-a deschis niciun dosar în acest sens. A scăpat oare ţara de preşedintele jucător şi a dat peste premierul jucător? Pare-se că da. De sindromul tătucului nu ne lecuieşte nimeni.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/numai-unul-137210.html

Cetăţeanul sfârşit

Relaţia românului cu criza revelează înapoierea civică de care suferă acest popor. După ce şi-au dorit ca schimbarea politică să aducă redresare economică, acum românii stau resemnaţi şi mulţumiţi că nu le mai taie guvernul coada. Ar fi în stare să mulţumească doar pentru că sunt lăsaţi în viaţă.

Ceea ce demonstrează că această pasivitate nu poate fi înfrântă decât cu aparatul de propagandă. Dacă vii şi-i agresezi, panichezi, ani de zile, atunci românii mai au o doză de năduf. O masă de manevră electorală şi nimic mai mult. E limpede că e aşa, atâta timp cât tot ceea ce-i propune actuala putere cetăţeanului nu se traduce prin locuri de muncă, ci prin Constituţie revizuită, iar cetăţeanul pare mulţumit, de parcă asta şi-a dorit în vremuri de criză cumplită.

Culmea, că nici această Constituţie nu e făcută pentru el. Teoretic, aşa ar trebui, Constituţia e făcută pentru popor. Dar atunci de ce le e frică de popor şi caută să fugă de el, punând pragul de prezenţă la vot de 30%? Dintr-un motiv foarte simplu, Constituţia e pentru ei, pentru penali.

E clar acum că asta a fost toată miza schimbării, din moment ce nu se vede nicio măsură economică, doar obsesia gâtuirii justiţiei, care transpare din orice demers. Parţial s-ar putea să le reuşească, însă doar parţial. De ochiul de Argus al Comisiei Europene nu te poţi ascunde.

Iar faptul că l-au asimilat pe Băsescu cu instituţii gen DNA, ANI, ICCJ, CCR şi tot ce înseamnă organisme de control şi justiţie, doar pentru a le discredita şi compromite, reprezintă o manipulare ieftină. Ştiind că Băsescu avea o imagine proastă, penalii şi-au zis să transfere imaginea sa asupra instituţiilor care-i deranjau. Dar unele dintre acele instituţii au fost implementate ca rezultat al procesului de integrare europeană. Nu le-a creat Băsescu.  Mai bine ar avea treabă doar cu Băsescu aceşti politiceni şi ar lăsa instituţiile în pace.

Dar nu Băsescu e miza lor, ci fuga de puşcărie. Ei n-au ajuns la putere întru salvarea ţării sau pentru a face justiţie, ci pentru a putea fura fară să mai fie băgaţi la zdup.

Din păcate, românul cinstit e moale şi nu reacţionează. Asta e foarte greu de înţeles, dacă tot nu faci parte din tabăra escrocilor şi n-ai ca armă decât cinstea, de ce să stai pasiv şi nici măcar setea de dreptate să nu te anime? Dacă tot îţi dau în cap aceşti borfaşi cu banii lor furaţi, tu ca cetăţean onest ar trebui măcar să compensezi prin civism.

La noi nu, ori cetăţeanul simplu aspiră-n secret la matrapazlâcuri, dar n-are curajul să le facă, ori e şi sărac şi indiferent, ca să nu zicem altfel. De aici derivă o bună parte din slăbiciunea acestui popor. Nu pune în niciun fel presiune civică. Din acest hoit social se vor înfrupta ulii penali, folosind drept tavă noua Constituţie.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/cetateanul-sfarsit-137063.html