Neuroii

Fumează trabuc, beau whisky, au văzut filmul Naşul şi se simt aidoma lui Clint Eastwood după ce au călcat peste cadavre pentru câţiva euro în plus. Au făcut bani ori intrând în politică, ori cu ajutorul relaţiilor din lumea politică. Ajung moguli sau politicieni cu bani,  după care se pricep la toate. Acesta e traseul neuroilor în România.  Acest specimen nou de neuroi se poate defini în felul următor. Neuroiul e cel care după ce a făcut bani prin hoţii şi şmecherii speculative nu se mulţumeşte doar cu atât, ci ajunge în auto mistificarea sa, să creadă că atunci când îşi numără euroii îşi numără şi neuronii. De aici se naşte tumoarea cerebrală malignă ce produce neuroii şi care nu poate fi vindecată de nicio criză sau atac economic, cel mult de un atac de apoplexie.

Afaceriştii, miliardarii de carton au fost contaminaţi fatal de sindromul Leonardo da Vinci. Cu alte cuvinte au devenit de o competenţă universală. Odată devenind bogaţi importanţa socială dată de avere acţionează ca o licoare euforică ce fură somnul neuronilor şi-i mână precum lasoul hergheliile de cai din reclamele vechi la ţigări. Dar în primul rând afaceristul îmbogăţit pe plaiuri mioritice trebuie să se alfabetizeze în domeniul economic unde a biruit cu precădere instinctual şi conjunctural. Lectura unor reviste de specialitate şi asimilarea autodidactă a unor teorii economice le dă brevetul de oameni de afaceri. Pentru restul nu mai e nevoie de lecturi.  În fiecare dimineaţă îi trezeşte revelaţia unei alte competenţe. De la politică, jurnalism, viaţă, istorie, filozofie, nimic nu mai pare a le fi străin. Aşa se propagă un model ce creează o ierarhie clădită după o realitate simplă: ai bani, eşti deştept, nu ai, eşti prost. Ai bani, vorbeşti, n-ai, taci şi asculţi. Extrapolarea ierarhiei financiare la orice altă scară de valori naşte monştri publici. Dacă superioritatea financiară a cuiva naşte automat şi impresia superiorităţii intelectuale asupra celor din jur, prin prisma puterii avute, atunci putem înţelege  baletul cu urşi de pe scena politică şi din societate.

Din acest fenomen face parte şi identificarea politicului cu lumea afacerilor, ca potenţial pericol semnalat de către intelighenţia activă politic. Apariţia afaceristului politician ca fiind exemplarul propice pentru activitatea publică. Din păcate intelighenţia publică e la fel de păcătoasă ca şi neuroii şi  la fel de bine poate fi întrebată, ce tip de intelectuali se afirmă în partide? Nu cumva doar cei care pupă poala lui Vodă? Faptul că nu există o contrapartidă puternică la invazia barbară a neuroilor reprezintă drama societăţii româneşti. Hergheliile de neuroi galopează în voie, iar intelectualii ori devin lăutarii lor, ori se refugiază-n lumea lor de unde mai ies din când în când pentru a înjura “gerul” de afară.

Revenind la neuroi, din păcate nici absenţa lor din prim planul politicii nu ne scuteşte de controlul lor. Dacă nu sunt în prim plan stau în spate şi-şi pun interpuşi. Până la urmă nicicum nu e bine. De aceşti neuroi care controlează direct sau indirect politicul şi societatea românească nu ne mai poate scăpa nimeni şi nimic, nici măcar ciclul biologic al morţii, pentru că prin testamentul lor sunt moşteniţi nu doar euroii.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/neuroii-89701.html

Taxa pe swing-ul politic

Dacă tot au făcut mare vâlvă acuzaţiile sexuale aduse de fostul impresar Ioan Becali, actualului selecţioner Răzvan Lucescu, s-ar putea ca premierul Boc să mai aibă pe tapet o activitate demnă de a fi taxat. Ioan Becali vorbea de faptul că oamenii din fotbal fac swinger. Swing înseamnă în limba engleză balansare, oscilare, (de aici şi dansul numit swing) deviere, schimbare. Tradusă pe româneşte, această practică sexuală a swingerilor implică schimbarea nevestelor sau a partenerilor între ei. E de fapt o practică veche, încă de pe vremea orgiilor romane când soţiile senatorilor mai intrau şi ele la audienţe din când în când. În America şi Europa de Vest swing-ul este o practică bine dezvoltată, oamenii fiind organizaţi în cluburi.

Normal că a ajuns şi pe la noi, şi a ajuns să fie cunoscută mai bine această practică taman acum când guvernul Boc ar fi în stare să taxeze anticipat activităţi, mulgându-le încă din faza de proiecte. Taxa pe proiecte şi pe intenţii va fi ultima salvare din oceanul de disperare în care se îneacă guvernul Boc. Deci şi swingerit-ul, cu care nu ştim dacă dacii s-au ocupat, probabil că erau prea ocupaţi cu trădările după cum ne spune Herodot, aşa că era mai greu să se unească în grup, ar putea fi adus la eşafodul impozitării. De ce nu? Oricum după ameninţarea cu taxa pe fast food în urma căreia bieţii români s-ar putea să renunţe la luxul unei ape minerale sau plate şi la tot ce înseamnă alimentaţie fast food,  cetăţenii poate vor dori  să-şi coloreze viaţa şi altfel decât bând apa roşiatică de la chiuvetă. Devin locatarii swingeri, că doar pe ăştia încă nu-i taxează Boc, doar preoţii prin anateme.

Ar fi o idee pentru acest guvern disperat taxarea swingerilor şi s-ar plia pe logica măsurile cu care s-a năpustit până acum şi care nu trădează nicio urmă de competenţă economică, ci doar răbufnirea unui instinct de auto conservare. Omul când e sărac îşi reduce cheltuielile şi se împrumută. Măsuri primitive luate din instinct de conservare. Însă dacă sunt de înţeles pentru omul simplu care n-are încotro, ele par ridicole pentru cei care în campanii se tot anunţă drept viitori experţi salvatori ai economiei. Unde e calmul academic cu care domnul Boc prolifera măsuri deştepte economic în campania electorală? Acum nu se mai vede decât imaginea de oameni ajunşi pe culmile disperării capabili doar de o impozitare iraţională. Doar să dai oameni afară, să pui biruri grele, să descurajezi mediul privat forfecându-l la modul forfetar şi să te împrumuţi de la FMI înseamnă o incompetenţă crasă economic care poate atrage cu timpul riscul unor convulsii sociale. Dar e totuşi greu de crezut că se va ajunge acolo, pentru că românii sunt obişnuiţi să fie taxaţi, nu să taxeze ei politicienii.

Aşa că dacă swingerit-ul popular, încă netaxat, devine o modă, swing-ul politic funcţionează nestingherit la modul cel mai încins de douăzeci de ani încoace. Ba chiar mai mult, schimbarea de parteneri politici între ei a produs şi copii politici mai mult sau mai puţin doriţi. Cei mai deştepţi dintre politicieni au reuşit să îmbine de-a lungul timpului swing-ul politic cu cel sexual, ca în vremea romanilor. Dar nu oricine poate asta, unul e Zeus, iar el rămâne tot Zeus, chiar dacă la romani devine Jupiter.

Taxa pe swing-ul politic nu va exista niciodată în România, la fel ca orice altă taxare adusă politicienilor. Aşa că se pot perpetua în voie prin swingerit combinat cu transhumanţă că nu-i va taxa nimeni niciodată. 

Deputatul melcilor

„Un tânăr simbol al tinerei generaţii” este Prigoană jr. pentru deja bătrânul simbol Emil Boc. Această declaraţie reprezintă o adevărată înjurătură de mamă la adresa tinerilor din ţara asta şi din afara ei. Emil Boc nu crede o iotă în ceea ce a spus. Dar nu are nevoie să creadă în ceva. El este politicianul român tipic. Deştept doar pentru el şi familia lui, în rest, capabil să mănânce tone de rahat, să spună orice idioţenie, doar să ajute, să danseze, să vorbească repede, un pitic atomic capabil de orice pentru funcţia şi contul său.

Însă Emil Boc nu susţine doar deputăţia de Bamboo, el este şi un universitar care ţine teorii despre modernizarea educaţiei şi competiţia tinerilor. Probabil că este vorba de competiţia tinerelor beizadele pentru mandatul de parlamentar, altfel, nu există nicio competiţie. În România, dacă ai relaţii, eşti deştept, dacă nu, eşti un prost. Competenţa, de orice natură ar fi, este plătită în bătaie de joc, de parcă ţi-ar fi dispreţuite calităţile, nu apreciate. Rămân doar două şanse: ori mănânci rahat cu polonicul ca Boc, ori eşti produs de spermatozoidul lui Prigoană.

Faptul că fiul unui om cu bani vrea să fie cineva în viaţă e un lucru firesc, dar, dacă are caracter, tocmai pentru că-şi permite luxul de a alege între nenumărate căi, o va lua pe drumul nebătătorit de tatăl său. Sau dacă o va face, totuşi, va avea bunul simţ să aştepte să-i vină rândul şi nu va arde etapele. Dar nu, exemplare ca Eba şi Honorius vor să fie vedete, „personalităţi”. Nu sunt doar ei de vină, ascensiunea lor e chiar mai puţin frauduloasă decât a taţilor lor. Bătrânul simbol Prigoană a fost un reparator de frigidere la revoluţie şi acum e una dintre eminenţele publice ale ţării. Ce ardere mai intensă de etape vreţi decât aceasta. Toţi aceşti oameni cu mulţi bani fac pe capitaliştii ultragiaţi când sunt acuzaţi. Ca şi cum ei ar fi fost vreodată oameni de afaceri. Ei sunt aidoma târfelor, care, după o carieră intensă la produs, îşi deschid o gogoşerie unde miroase a făină albă.

De partea cealaltă, preşedintele deschizător de drumuri într-ale nepotismului prezidenţial înjură şi el de mamă o ţară întreagă atunci când, nervos nevoie mare pe un tânăr politician care-l criticase, decreta cu furie într-o emisiune tv, la sfârşitul anului trecut, că-n politică n-au ce căuta oamenii care n-au dovedit mari capacităţi în domeniile lor de activitate. Dacă eşti între primii zece în domeniul tău, de abia atunci te califici pentru o carieră politică, mai adăuga preşedintele. Nu sună rău, hai să scrutăm atunci cu o privire marinărească tinerii politicieni să vedem dacă întrunesc criteriul cu pricina. Şi unde ni se opreşte privirea, „la aia mică”, care nu intră nici în primele 100 de manechine ale ţării, că pentru alte domenii nu ştim să aibă vreo competenţă. De aici înainte o să asistăm sub privirea noastră de melci blânzi şi tonţi la marile ascensiuni de familie. Să ne imaginăm că noi nu vedem decât vârful icebergului, Eba, Prigoană jr., pentru că restul e acoperit de rubedenii de toate gradele. Antidot la acest fenomen nu există, poate doar sterilizarea. Singurul care s-ar descurca şi-n condiţii de sterilitate ar fi Boc, care e în stare şi prin turuit să lase o femeie gravidă.

Dar, pentru că nu-i poate opri nimeni de la înmulţire şi de la împărţire, nu ne rămâne decât să aşteptăm să apară şi „senatorul melcilor” din tânăra generaţie. Şi să ne dorim în viitor pentru tinerii melci ca simbolurile lor să devină premieri şi preşedinţi. Va fi vai de cochilia noastră!

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/deputatul-melcilor-88841.html