Arhive lunare pentru ianuarie 2014

Aruncaţi la „coş”

Dacă în cazul tragediei din Apuseni, vin deja unii specialişti care n-au condus în viaţa lor un avion să ne spună că mortul e de vină, acum se poate da vina pe natura dezlănţuită. De data asta, autorităţile se întrec în a face show televizat din acţiunile lor.

Din păcate, măsuri primitive, de genul închiderii unor drumuri naţionale, autostradă, arată slaba capacitate de intervenţie. Măsuri de tipul acesta, închiderea şcolilor, oprirea circulaţiei, îşi putea permite Ceauşescu pentru că trăiam într-o economie de stat, ce nu depindea de fluxul economiei de piaţă, care trebuie să fie într-un perpetuum mobile.

Dar singura problemă a guvernanţilor „democraţi” este imaginea şi propaganda. Între nişte chermeze de partid şi un meci de baschet, nu-ţi mai rămâne decât să îmbraci puloverul, nu cel revoluţionar al lui Petre Roman, ci unul de lux, dar de om la datorie.

În tot acest timp, firmele de deszăpezire, clientelare, încasează mai mulţi bani decât firme similare din Canada, Norvegia, unde problema zăpezii este la ordinea zilei. Contractele lor cu statul sunt făcute din banii noştri, iar aceste firme nu sunt apte să-şi facă treaba, sunt doar nişte căpuşe de partid. Prin urmare, noi suntem tot la faza cu armata la munci agricole şi la zăpadă.

Cu fiecare situaţie dificilă care arată şubrezenia sistemului, sesizăm că de fapt suntem o ţară care are legătură cu lumea civilizată doar prin mall-uri, jeep-uri şi sedii luxoase de bănci. În rest, nu avem niciun punct unde să ne armonizăm cu ceilalţi.

Avem politiceni care sfidează până şi morţii de care se fac vinovaţi. Singurele momente în care îşi întorc faţa către cetăţean sunt atunci când îi cheamă agresiv la vot şi când cerşesc compasiunea publică pentru problemele lor cu justiţia. În rest, aparţin unei lumi paralele, unde un pulover costă 1.000 de euro, bani pe care unii români îi pun deoparte în doi ani de muncă. Despre diferenţele acestea lumea uită să vorbească.

România săracă nu este reprezentată nici de politicieni, nici de patronii mafioţi de televiziuni, dimpreună cu liota lor de propagandişti bine plătiţi. Fenomenul clientelismului prin contractele cu statul va cuprinde tot mai mult şi presa. Presa de investigaţie a murit, trăiască presa de show propagandistic. E ceea ce-şi doreşte acest stat corupt până în măduvă, demn de birocraţia stufoasă şi putredă a Imperiului Austro-Ungar sau de statele totalitare.

În rest, guvernanţii ştiu că vor ieşi ei cumva de sub zăpezi, ei se deszăpezesc uşor, poate îi mai aşteaptă nişte inundaţii în primăvara, dar vor trece şi alea şi numai bine poate veni vremea frumoasă de campanie, când se poate juca baschet în draci, se poate arunca şi cu promisiuni, fără ca oamenii să mai observe că de fapt sunt aruncaţi ei la „coş” cu problemele lor cu tot.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/aruncati-la-cos–142277.html#rate_article

Un stat (sin)ucigaş

Culmea cinismului, după tragedia din Munţii Apuseni, pare a fi că după ce autorităţile au clacat lamentabil, ca ultimii incompetenţi, tot ei vor acum să ne indice vinovaţii. Asta e prea mult.

Vinovaţi sunt toţi, iar să începi să pasezi vina de la Romatsa la STS, la Ministerul de Interne, la Armată, e o ticăloşie. Apropo de asta, ce-a făcut Armata, care e bună de defilări costisitoare, de replici penibile şi de pus la punct jurnalişti? Au stat ascunşi, asta au făcut.

Dar nu, ei sunt cu toţii ghinionişti că s-a petrecut accidentul în mandatul lor, după cum ne-a spus bodegarul de Stroe a cărui demitere este exclusă de către protectorii săi. E adevărat că, după demiterea lui Stroe, am avea toate şansele să ne trezim cu un Vasilache, pentru că asta au devenit partidele din România, o cloacă pentru incapabili şi escroci.

Sunt multe de spus despre acest caz, care ne arată unde suntem de fapt. Suntem în afara NATO, UE, şi-n afara ultimelor câteva secole de istorie. Nu mai avem voie să discutăm în această ţară, în care un fost pilot de Boeing moare de frig după ce nu-l ucide prăbuşirea avionului, despre niciun rahat politicianist azvârlit de televiziunile unor gangsteri. Acest om nu putea trăi din pensia lui de 15 milioane şi îşi risca viaţa, în schimb, toate lepădăturile din instituţiile statului stau în sinecuri de mii şi zeci de mii de euro.

Nemaivorbind de cei care fac contracte cu statul. Şi nu e vorba de Ghiţă Ciobanul, ci de Sebastian Ghiţă, acest transpartinic care a vândut softuri şi pe vremea când Radu Berceanu era ministrul Transporturilor.

Revenind la cazul sinistru în care o ţară europeană în secolul XXI nu-şi poate localiza propriii cetăţeni, nu şi-i poate număra la referendum, nu-i poate apăra de câini, şi-n general nu poate absolut nimic. Pe lângă netrebnicii şpăgari care populează autorităţile române, şi televiziunile reprezintă o boală în această ţară.

Din relatările unor salvamontişti care mărturisesc că n-au fost lăsaţi de autorităţi să intervină, aflăm că şi televiziunile au încurcat demersurile acestora, prin faptul că trebuiau căraţi operatorii şi maşinile televiziunilor, fapt care a mai întârziat acţiunea. Asta e ţara în care mai important e să transmită şase mizerii de televiziuni de bâlci şi nu de ştiri, cum n-are nicio ţară mare occidentală. O ţară ocupată să facă politică şi bâlci televizat de 24 de ani, dar care e complet paralizată la cea mai mică dereglare.

În rest, au fost sacrificaţi câţiva mărunţi, iar de întâmplat nu se va întâmpla nimic. Şi peste cinci ani, dacă se va repeta tragedia, va fi la fel. La fel cum câinele care l-a muşcat pe copil în parc a produs doar isterie şi nicio rezolvare. Mâine poate fi muşcat un alt copil, pentru că nimic nu s-a schimbat.

Suntem în ţara în care, de câţiva ani, nu se discută decât despre revizuirea Constituţiei, Descentralizare, Schengen, MCV, Stat de Drept, Suspendarea Preşedintelui şi dacă se rupe sau nu se rupe USL.

Asta fac aceşti viermi de politicieni de care nu se mai poate scăpa nici prin vot. E clar că suntem deja o ţară subdezvoltată şi, din acest moment, orice e posibil în mai rău. În inconştienţa noastră colectivă nici nu realizăm ce coşmar va urma în această ţară.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/un-stat-sin-ucigas-142095.html

Un troc pentru neliniştea noastră

S-a spus, uneori, şi pe bună dreptate, că preşedintele Băsescu a deformat instituţia prezidenţială după bunul său plac. Dar acelaşi lucru nu se putea spune, până acum, despre instituţia guvernamentală. Am avut premieri, care au rămas cât de cât în schemă, ba unii chiar au fost nişte umbre în raport cu conturul semnificativ pe care îl permite această funcţie, vezi cazul Boc.

Iată că actualul premier a ţinut să contrazică această tradiţie şi a făcut din funcţia de premier o jucărie mediatică din care ies doar artificii. De fapt, Ponta este orice altceva, dar nu şi prim-ministru. Şef de campanie, propagandist, agitator, pe toate le realizează la superlativ. Dar asta nu este totul. Ultima gafă făcută ni-l arată pe actualul premier dispus chiar la gesturi de un penibil suprem.

Să te dai dispărut, ca să nu te întâlneşti cu-n emisar al administraţiei americane – cu care avem un parteneriat strategic şi politic vital – e deja de cascadorii plânsului. Nu ştim dacă a fost în Italia, pentru că nu a pus poze pe facebook – o sarcină îndeplinită conştiincios de politicianul român – sau a stat ascuns aiurea. Toate aceste derapaje comportamentale, care deja formează un specific, ne fac un rău imens. Mai puţin cred lucrul acesta inconştienţii din partide, care au senzaţia că partidul e universul suprem şi că nu contează decât ceea ce e bine pentru partid.

În acest sens, partidele din USL au hotărât că e bine pentru ele să ajungă la un compromis. Stau deocamdată împreună, dar fiecare ştie la ce renunţă. Referendumul pentru revizuirea Constituţiei suprapus cu alegerile europarlamentare se poate traduce astfel: PSD cedează funcţia prezidenţială lui Crin Antonescu, dar după revizuirea Constituţiei, va fi vorba de un preşedinte castrat. Ponta rămâne premierul puternic, iar Antonescu acceptă să fie preşedintele de paie.

Acesta ar fi un prim troc. Dar înainte de a-l vedea realizat există suspiciunea că s-a bătut palma şi pe legea Amnistiei. Dacă această alianţă, care a venit sub stindardul cinstei şi a bunului simţ şi care n-a guvernat nimic de un an şi jumătate, va merge până la capăt în a-şi apăra hoţii din partidele lor, care, prin actele lor de corupţie, ne-au furat pe noi toţi, atunci USL va fi cea mai mare ţeapă dată electoratului român. Un electorat plin de speranţe şi iluzii, chinuit de povara guvernării Boc, care a crezut că noua putere vine pentru el în fruntea ţării, nu pentru penalii politici.

Dacă va trece legea care-i eliberează pe cei care ne-au furat pe noi, atunci chiar că avem de-a face cu o bandă, care, ca-n filmele western, a prins şeriful, i-a eliberat pe bandiţi, după care terorizează oraşul în voie. Totuşi, unii s-ar putea să aibă surprize mizând la nesfârşit pe pasivitatea proverbială românească. În ţara aceasta sunt unsprezece milioane de cetăţeni care n-au votat. Ei sunt majoritatea şi nu 7,4 milioane sau mult invocatul 70% care a ajuns probabil la vreo 50%.

Dacă cineva vrea să sacrifice viitorul european şi democratic al acestei ţări, s-ar putea să dea piept cu o masă tăcută, până acum, care le va exploda în cap. S-a ajuns în asemenea hal, încât unii cred că în ţara asta totul le e permis, doar pentru că ei sunt anti-Băsescu.

Legat de acest stigmat de băsist, Andrei Pleşu a surprins perfect această anomalie de limbaj şi de gândire. „Spui băsist, prin asta incriminezi milioane de oameni în această ţară. Ideea de a inventa un nou stigmat, acela de băsist, de care tu abuzezi, la fel cum abuzau comuniştii de burghez, exploatator, arată o mediocritate deprimantă”.

Flaşneta propagandei este ruginită, dar ea produce sunete scârţâite şi stridente, mai abitir ca niciodată. Aşa că singura soluţie este ca oamenii să meargă la vot şi să reacţioneze civic. Doar ei îşi pot apăra drepturile de cei care vor să le încalce.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/un-troc-pentru-nelinistea-noastra-141877.html#rate_article

Un început furtunos de an

Anul 2014 a debutat în trombă în ceea ce priveşte agenda publică. O primă agitaţie a fost dată de isteria emigraţionistă creată în Anglia, şi-n alte ţări, care anunţa puhoaie de români şi bulgari, năvală peste ceaiul de la ora cinci. S-a dovedit a fi o mare fâsâială, cei mai mulţi dintre românii dornici de emigrare au plecat deja din ţară.

Îngrijorarea celor din Occident are ceva plauzibil în ea, atunci când e vorba de numărul mare al muncitorilor necalificaţi, aproape jumătate după cum spune Andreas Scheuer, secretarul general al Uniunii Creştin-Sociale. Pe de altă parte, au existat şi voci ale naţionalismului xenofob menit a servi intereselor electorale.

Dar înainte de a-i taxa pe alţii, mai bine ne-am uita la politicienii noştri, care au sărit să le dea în cap oficialilor occidentali, pentru că i-ar discrimina pe cetaţenii români. Ei sunt ultimii care ar trebui să spună asta. Cum îi discriminează ei pe cetăţenii români, n-o face nimeni în lumea asta. Ca politician român îţi recunoşti înfrângerea, dacă vii să încurajezi emigraţia.

Faptul că aproape patru milioane de români sunt afară e o înfrângere pentru întreaga clasă politică. Ei ar putea fi adăugaţi la şomerii din ţară şi aşa să ne calculăm şomajul. Am ajunge probabil spre 30%. Aici politicienii noştri nu mai sunt naţionalişti, nu mai luptă cu U.E. când e vorba de locurile de muncă. Nu vor să creeze şi-n ţară locuri de muncă, că doar e mai uşor să-i iei la unşpe` metri pe politicienii europeni, că nu te scapă de şomerii tăi. Ei luptă cu U.E. doar când sunt deranjaţi de justiţie şi de statul de drept.

Oricum, îi aşteaptă un an de lux, în care vor face ce le place lor cel mai mult, circ plus lupta pentru ciolan. În timpul acesta, tot noul an aduce noi taxe şi tăxuleţe. Spre exemplu, taxele poştale au crescut de la 1 ianuarie. În general, acest guvern de stânga a introdus taxe pentru cei din zona săracă. Clasă medie nu mai avem, a fost spulberată de criză, atâta cât începuse să se înfiripe.

Spre deosebire de guvernul de stânga francez, care taxează cu 75% veniturile de peste un million de euro pe an, ai noştri au baroni, care evident nu pot fi taxaţi. În acest sens, un impozit de acest gen ar avea aproape o valoare justiţiară la noi, având în vedere modul dubios în care se câştigă sumele mari. Tot asta ar trebui să facă şi justiţia, să înceapă să şi confişte din averi, pe lângă sentinţe.

Din acest punct de vedere, anul a debutat la fel de furtunos. S-a dat sentinţa pentru Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian, un dosar mult mai solid şi temeinic decât cel anterior. Interesant este că denunţul penal pentru acest dosar a fost făcut în 2004, de Mona Muscă, Norica Nicolai, Ludovic Orban. Actualii colegi de alianţă. Încă o demonstraţie, dacă mai era nevoie, că politica în România e doar o afacere de conjunctură.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/un-inceput-furtunos-de-an-141723.html#rate_article