În așa hal se încheie anul în politica românească, încât am putea crede că Victor Ponta e încă premier. O bună parte din programul său de pomeni a fost însușit de guvernul Cioloș, care putea da altă direcție, dar n-a făcut-o. Argumentul unora că avea nevoie să treacă în Parlament, nu ține, mai bine pica decât să avem un guvern la discreția celor mai ticăloși parlamentari de după 1990, rod al extracției puturoase din ciuperca USL-istă.
Maniera pontistă de guvernare includea pe lângă pomeni și sporirea privilegiilor. Așa că ajungem și la parlamentari din toate colțurile politice care și-au tras mult râvnitele pensii speciale. Cu alte cuvinte, un neghiob care stă doar patru ani în Parlament va avea 1.550 lei pensie, iar pentru două mandate suma se dublează. Există și premiul cel mare cu trei mandate aducătoare de 4.600 lei.
Legea a fost promulgată de acest Kaiser de provincie, care își făcuse deja și lui parte, prin creșterea cu 350% a salariului. La această mărire intră și clica înalților demnitari. De notat că-n cazul șefilor de stat, indemnizația este pe viață. Nu prea vedem filmul austerității prusace, e mai degrabă un aer de La Dolce Vita, La Dolce Farniente, cu o proiecție specială pe Primadona.
În treacăt fie spus, mărețul președinte s-a plâns că România a fost izolată în plan extern în ultimii ani. Așa este, are dreptate, după tentativa de lovitură la adresa statului de drept din 2012, România și-a compromis intrarea în spațiul Schengen, care atunci era iminentă, intrând în colimatorul marilor democrații occidentale. Ulterior s-a mai dres busuiocul cu pactul de coabitare, urmând ca odată cu toamna lui 2014 să-i revină actualului președinte sarcina de a continua procesul de recâștigare a credibilității, pierdută atunci.
Revenind la luna cadourilor pentru politicieni, observăm că toată această splendidă nesimțire aruncată de aleși, nu revoltă pe nimeni. Unde e strada să le rupă laba? Ia-o de unde nu-i! Asta pentru că românul preferă mai degrabă să i se dea și lui un pic într-un ibric, iar boierii să tragă focul la oala lor, decât să li se ia câte puțin lor și mai mult conducătorilor. E aici un reziduu de mentalitate iobăgească. S-o ducă boierul cât mai bine, de să pleznească, că atunci va crește și numărul firimiturilor de pe masa noastră.
Pe de altă parte, oricât de greu ne-ar fi să renunțăm la iluzia revoltei, nu putem alunga complet suspiciunile destul de rezonabile, și anume că și aceste proteste sunt bine organizate de sistem și au loc atunci când o tabără vrea să schimbe raportul de forțe în stat. Băieții știu că lucrurile merg atât de prost în țara aceasta, că ai putea scoate zilnic 50.000 de oameni în stradă, pe ideea, ziua și nemulțumirea socială.
Sistemul politic o duce bine în orice paradigmă a relațiilor de putere. Atunci când simte că poate face dintr-un lider puternic, un căpcăun național, o face cu toată propaganda, iar rezultatul se reflectă în sacii cu voturi, urcați în căruța care duce spre toate palatele puterii. Când nu există un dușman de operetă, atunci se ajunge la un consens pe avantaje, privilegii, întrerupt din când în când de lăcomia puterii și de inevitabilele rivalități politice de parcurs.
În rest, românul să se pregătească pentru un an nou electoral, că va fi mult de votat și la anul. Dacă-i votant să voteze, dacă-i politician să încaseze!
Ciprian Blidaru 