Privind la halul în care se zbate agonic, ceea ce a mai rămas din presa adevărată, putem exclama fără reținere: presa liberă a murit, trăiască activul de presă! Fenomenul a început cu mulți ani în urmă, încă de la epoca de aur a mogulilor, iar finalul e aproape. Dincolo de amenințările externe care în final au cotropit presa, la această stare de fapt au mai contribuit și niște cauze intrinseci ce țin de slăbiciunile acestui domeniu.
Ce e groaznic la acest domeniu e faptul că poate fi lesne trucat. Poți scrie prost și despre nimicuri și totuși să publici, poți să apari la televizor și să nu spui nimic, cu toate acestea poți fi jurnalist, analist și chiar formator de opinie, vedetă. Ca și politica, și presa e un domeniu care se pretează la falsuri îngrozitoare, e foarte ușor să fii impostor în ambele ocupații. Nu e ca atunci când apari pe scenă și cânți fals, aici hârtia și sticla suportă orice, pentru că nu există o piață concurențială și pentru că dacă slujești o tabără ești automat util, chiar dacă unul idiot ca glagorie, dar isteț la buzunar.
Între timp, structurile mafioto-securistice și-au făcut televiziuni, trusturi, astfel că au pus cruce presei. Această vulnerabilitate majoră la adresa democrației nu produce nicio indignare. Avem doar o reacție stupidă din partea unui membru CNA, care propune finanțarea canalelor printr-un procent alocat de către furnizorii de cablu. Aceste televiziuni, care de mult nu mai trăiesc din piață, cu patroni în pușcărie și având la bază bani negri spălați, ar face bine să dispară pentru că au ucis orice urmă de deontologie. Nu moartea lor ar însemna moartea presei, ci ele sunt moartea presei. Dar asta a vrut sistemul, asta s-a întâmplat. Astăzi, dacă nu ai opinie jurnalistică contracost, pari un tip bizar, unul din afara presei, un exclus, un marginal.
În America, presa rămâne o prioritate pentru democrație, statul intervenind la momente de anaghie, prin reduceri fiscale, tva. Cu diferența că acolo nu vine un premier, de genul Mickey Mouse, care taie felii din tortul bugetar, de parcă e la ziua lui, și unora le dă peste nas, altora le bagă în gură. Nu se petrece nimic la nivelul arbitrariului, a interesului personal, ci e vorba de o intervenție instituțională, bine gândită, care rezolvă problema de sănătate a presei, un vaccin financiar care nu lasă această putere a democrației să se anemieze. Dar cum am putea să ne imaginăm așa ceva la noi, când cel care conduce această țară, și după 16 noiembrie, împarte vilele de portocol, cum se împărțeau grajdurile CAP-ului după revoluție.
Cu o presă liberă doar pe blog și facebook, cu puteri în stat folosite de niște bande politice pentru răfuială, și cu kalașnikovul rusesc reîncălzit, România arată rău, dar asta și pentru că fiecare a devenit dușmanul nevăzut al celuilalt.
Așa că să nu ne amăgim, nu a restartat nimeni România, nu și-a luat nimeni țara înapoi, mai degrabă își vor lua unii sloganurile înapoi, pregătind terenul pentru iluziile electorale viitoare.
http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/traiasca-activul-de-presa–153430.html#rate_article
Ciprian Blidaru 