De fiecare dată când auzim de câte-o alarmă seismică cu privire la viitorul Europei, ne uităm către Grecia. Sigur că nu stă doar în Grecia, soarta Europei, dar părăsirea UE de către un stat ar crea un precedent periculos. Grav este că acest concept de Uniune Europeană este întemeiat pe principii stângisto-falimentare. O Europă egalitaristă este o utopie la fel ca şi o societate egalitaristă. Trebuie să existe o ierarhie. Acest lucru nu-l pot înţelege ţări precum Grecia, care în afară de-a păpa bani, de-a spori corupţia şi de-a livra revoluţionari înfocaţi, nu produce nmic. Acum au ajuns în pragul în care extrema stângă şi dreaptă jubilează.
Cam ăsta este efectul pericolos al crizei în ţări necoapte democratic. Democraţia ateniană veche era cu totul altceva, plus că vorbim azi de un cu totul alt popor. Principala lozincă a acestor extremişti, dincolo de negarea holocaustului şi de etalarea secerii şi a ciocanului, se îndreaptă contra măsurilor de austeritate. Aici ei fac front comun cu discursul general al stângii, care incriminează măsurile de austeritate, vorbind mereu de creştere economică şi de metode de stimulare. Ca şi cum cei de dreapta nu vor asta, ci pur şi simplu vor să-i belească pe cetăţeni, că aşa sunt ei răi, egoişti, individualişti, şi nu buni, umanişti, solidari, precum eterna şi fascinanta stângă.
Evident că geme de demagogie tot acest discurs. În primul rând că pentru stimularea economică e nevoie de bani pentru investiţii, deci de împrumuturi, doar că aceste împrumuturi sunt la o dobândă imensă având în vedere că cel care le solicită nu prezintă prea multă siguranţă. Prin urmare e cât se poate de falsă această centrare doar în zona aceasta, a criticării măsurilor de austeritate, e de fapt politizarea crizei. Germania face tăieri, dar reuşeşte să conserve ce are sau chiar merge înainte. Produsul Internt Brut al Germaniei, cea mai mare economie a Europei, a avansat cu 0,5% în primele trei luni ale anului acesta. Plus de asta, e caraghios ca tocmai cei de stânga, care mai mult vorbesc de măsuri sociale decât de iniţiativa economică privată, să certe dreapta, mult mai axată pe pieţe, capitalism, că nu vrea să producă creştere economică.
Privind dincolo de disputa politică, adevărul este undeva pe la mijloc. E limpede că unica soluţie de străbatere a acestei crize, nu pot fi doar măsurile de austeritate. Aceste măsuri erau necesare, în primul rând pentru a stopa scurgerea de bani aiurea prin politici sociale inconştiente care vizau doar cumpărarea de electorat. Faptul că nu sunt suficiente e un fapt conştientizat şi de către Angela Merkel, dar de aici până la a pompa bani în sacul spart al Greciei e cale lungă.
Istoricul Neagu Djuvara amintea pasajul biblic, cu cele şapte vaci slabe, şapte vaci grase, cei şapte ani de secetă, respectiv de belşug, sugerând în felul acesta o privire mult mai înţeleaptă a ceea ce ni se întâmplă. Vine o vreme, ciclic, când omenirea nu mai e pe profit. Nu se poate acumula la nesfârşit. Balonul se dezumflă, după care ne chinuim să-l umflăm la loc. E adevărat că viaţa nu înseamnă foamete, dar nici doar consumism şi trebuie acceptată această stare de fapt.
http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/politizarea-crizei-123624.html
Ciprian Blidaru 